Vezi mai multe informații despre salmoneloză, toxoplasmoză și listerioză (în contextul sarcinii) pe baza datelor de la Robert Koch Institute (RKI)

Listerioza

Conform datelor de la Robert Koch Institute, în Germania au existat între 300 și 600 de cazuri pe an de infecții cu listerioză în ultimele decenii (10% dintre acestea afectează femeile însărcinate și bebelușii lor)

Listerioza este, în principal, o infecție alimentară. Ea se găsește într-un număr însemnat de alimente de orgine animală, precum carnea, peștele, lapte sau alte tipuri de lactate (mai ales brânza), dar și în produsele de origine vegetală, spre exemplu salatele pre-tăiate.

Alimentele, mai ales cele ambalate în vid, ar trebui consumate cât mai repede după achiziționare și cu mult timp înainte ca termenul de valabilitate să expire. Ambalarea în vid și depozitarea la frigider nu sunt eficiente împotriva răspândirii listeriei, la fel ca în cazul altor germeni care se transmit prin produsele alimentare. Din contră, o depozitare de lungă durată poate duce la o creștere selectivă a listeriei.

Produsele de origine animală pot fi infectate cu listeria în timpul mulgerii, tăierii sau o pot intra cu ea în contact din mediul înconjurător. Nu întotdeauna, gătirea sau procesarea produselor infectate duc la eliminarea completă a bacteriei, spre exemplu în cazul laptelui crud, brânzei moi sau a cărnii tocate.

Contaminarea poate avea loc și în cadrul proceselor industriale de procesare a alimentelor – dar și în cazul plantelor care nu au fost spălate corespunzător. În cazul femeilor însărcinate, infectarea copilului apare în timpul sarcinii (prin placentă), în timpul nașterii sau postnatal prin contactul direct dintre mamă și bebeluș.

În cazul persoanelor cu un sistem imunitar funcțional, infecția este rară, iar și mai rar cauzează simptome. De cele mai multe ori cauzează o stare ușoară de febră. Studiile recente arată că după consumul unor produse infectate, stări febrile severe și gastroenterită autolimitativă pot apărea chiar și la persoanele sănătoase în prima oră, până la două zile.

Riscul unor simptome manifeste există în cazul persoanelor cu sistem imunitar slab, precum nou-născuții, bătrânii, pacienții cu boli cronice (tumori, SIDA), terapia cu glucocorticoizi, femei însărcinate sau care au efectuat un transplant. Printre principalele simptome ale listeriei se numără febra, durerea musculară, voma sau diaree. În cazurile grave, poate apărea septicemia. Printre cele mai eficiente medicamente împotriva listeriei – amoxacilină și ampicilină în doze mari, împreună cu un aminoglicozid. Nu se aplică în cazul în care este contraindicat, spre exemplu – în sarcină.

Salmoneloză

Au fost în jur de 15,732 de cazuri de salmonella raportate în 2018, iar marea majoritate a lor a afectat copiii mici. Numărul de cazuri la femeile însărcinate nu este înregistrat pentru că de obicei produc doar o stare de diaree, iar ulterior niciun alt test pentru salmonella nu mai este efectuat.

În Germania, cazurile de salmonella sunt mai rare decât în alte țări. În mod normal, salmonella apare în perioadele de sfârșit ale verii. Copiii sub 10 ani sunt cel mai probabil să fie afectați (mai ales copiii foarte mici).

Sursele frecvente de infectare cu salmonella sunt contactul cu carnea crudă (de obicei cea de pui), laptele crud sau ouăle crude. În Germania s-au întâlnit și cazuri de infecții provenite din ciocolată sau ceai de plante. Institutul Robert Koch recomandă ca reptilele să nu fie ținute în casă dacă aveți un copil sub 2 ani.

Doza care poate infecta un adult este de 104-10⁶ germeni. Salmonella este prezentă în alimentele cu conținut mare de grăsimi (brânză, ciocolată, salam), în condimente, iar predispoziții precum rezistența scăzută în cazul copiilor sau al bătrânilor, a dus la observarea apariției de cazuri cu o doză de 10² germeni.

Salmonella se manifestă, de obicei, prin inflamație intestinală acută, diaree bruscă, dureri de cap, dureri abdominale, disconfort și uneori stări de vomă. De obicei, apar și stări ușoare de febră. Simptomele persistă câteva zile. La copii și la bătrâni, starea de deshidratare poate fi pronunțată. În cazuri rare, inflamația intestinală inițială poate lua un curs septic și cauza o temperatură ridicată.

Afectarea altor organe este posibilă, dar foarte rar (în cazul bătrânilor sau al persoanelor cu un sistem imunitar foarte slăbit)

În tratarea gastroenteritei nu este necesar un tratament cu antibiotice pentru că acestea pot îngreuna eliminarea bacteriilor. În mod normal, este necesară compensarea pentru lichidele și electroliții pierduți. Terapia antimicrobiană este indicată în cazurile severe, care pot lua forma sindromului de răspuns inflamator sistemic (SIRS) sau septicemie. Din cauza complicațiilor care nu pot fi eliminate, terapia antimicrobiană trebuie luată în considerare pentru afecțiuni în primul an de viață, pentru persoanele în vârstă, pentru persoanele cu autodeficiențe dobândite sau congenitale, pentru pacienți care au anormalități ale valvelor sau vaselor cardiace.

Salmonella se manifestă, de obicei, prin inflamație intestinală acută, diaree bruscă, dureri de cap, dureri abdominale, disconfort și uneori stări de vomă. De obicei, apar și stări ușoare de febră. Simptomele persistă câteva zile. La copii și la bătrâni, starea de deshidratare poate fi pronunțată. În cazuri rare, inflamația intestinală inițială poate lua un curs septic și cauza o temperatură ridicată. Afectarea altor organe este posibilă, dar foarte rar (în cazul bătrânilor sau al persoanelor cu un sistem imunitar foarte slăbit)

În tratarea gastroenteritei nu este necesar un tratament cu antibiotice pentru că acestea pot îngreuna eliminarea bacteriilor. În mod normal, este necesară compensarea pentru lichidele și electroliții pierduți. Terapia antimicrobiană este indicată în cazurile severe, care pot lua forma sindromului de răspuns inflamator sistemic (SIRS) sau septicemie. Din cauza complicațiilor care nu pot fi eliminate, terapia antimicrobiană trebuie luată în considerare pentru afecțiuni în primul an de viață, pentru persoanele în vârstă, pentru persoanele cu autodeficiențe dobândite sau congenitale, pentru pacienți care au anormalități ale valvelor sau vaselor cardiace.

Toxoplasmoza

Din moment ce toxoplasmoza este mult mai comună decât celelalte două afecțiuni menționate mai sus – mai multe informații: infecțiile cu toxoplasmoză sunt mult mai răspândite (30% dintre locuitorii planetei sunt infectați), dar numai 1% dintre femeile însărcinate din Germania (femei însărcinate care nu și-au format anterior anticorpi și care au contactat probabil boala în timpul sarcinii) au transmis infecția către fetus. Într-un studiu dintre 2008-2011, cercetătorii au identificat 345de nou-născuți cu simptome clinice în fiecare an.

În cazul în care carnea de porc, de vită, de oaie sau de pasăre nu este suficient de bine gătită sau este consumată crudă (cârnați, carne tocată, tartar), chisturile de toxoplasmoză din țesuturi (o formă permanentă a parazitului) pot supraviețui și cauza infecții. În cele mai multe cazuri, infecțiile nu produc efecte și nu se manifestă, oamenii formând anticorpi pe viață pentru toxoplasmoză.

Cazurile de persoane seronegative sunt mai mari în rândul tinerilor decât în cazul bătrânilor – acest lucru înseamnă că ei încă nu au dezvoltat anticorpi. În Germania, 20% dintre tinerii adulți (18-29 ani) au fost infectați, în timp ce 76,8% dintre bătrâni aveau anticorpi (70-79 ani).

Femeile însărcinate care nu au dezvoltat anticorpi, dar care contactează infecția în perioada sarcinii, pot transmite patogenul copilului. În funcție de etapa sarcinii în care se întâmplă acest lucru, infecția poate cauza leziuni neurologice severe permanente, ca deficiențele vizuale.

Același lucru se întâmplă persoanelor cu un sistem imunitar slăbit.

Simptomele infecției includ febră, dureri de cap și dureri musculare. În cazul persoanelor sănătoase, de obicei infecția trece fără simptome. Majoritatea infecțiilor inițiale sunt autolimitate și există medicamente eficiente împotriva infecțiilor acute (dar nu și pentru cele persistente). O infecție acută cu toxoplasmoză este transferată într-o formă latentă cronică, chisturile toxoplasmei persistă în țesut pe viață, fără a provoca simptome.

Eficiența unor tratamente materno-fetale (combinații de antibiotice) în cazul infecției inițiale în sarcină este încă dezbătută și contestată. Există diferite tipuri de tratamente în funcție de momentul în care a fost contactată infecția – acest lucru înseamnă săptămâna de sarcină la momentul infectării.

Sursă: "RKI-Ratgeber

Scientific Reports vom 3.3.2016: Hendrik Wilking, Michael Thamm, Klaus Stark, Toni Aebischer & Frank Seeber: Prevalence, incidence estimations, and risk factors of Toxoplasma gondii infection in Germany: a representative, cross sectional, serological study

and RKI Guide