Peștele poate fi o parte importantă dintr-o dietă sănătoasă. Desigur, depinde de poluanți (contaminatori) din mediul înconjurător, dar acest lucru este valabil pentru orice tip de aliment.
Peștele constituie o sursă sănătoasă de grăsimi de tip Omega – 3, o sursă scăzută de grăsimi saturate, de proteine care se digeră ușor și este bogat în nutrienți.
Potrivit rezultatelor unui studiu valabil până în 2017, consumul de pește ajută menținerea sănătății și reduce anumite riscuri de îmbolnăvire. În orice caz, depinde de specie și de forma de procesare.
În ceea ce privește consumul de pește gras (somon, hering, sardine sau specii mici de macrou) sau de ulei de pește, există dovezi științifice referitoare la beneficiile aduse inimii, vaselor de sânge, precum și creierului, ochilor și sistemului nervos.
Peștii prădători, asemenea tonului, au potențialul de a conține mai mulți poluanți – mamiferele marine reprezintă o potențială sursă în special de mercur. Nu consumați ton de dimensiuni mari, pește spadă, specii mari de macrou, rechin sau alți prădători mari deoarece aceștia conțin adesea cantități crescute de mercur.
Tonul alb conține mai mult mercur decât tonul de mici dimensiuni.
Chiar și peștii mai mici, precum cei menționați anterior, pot conține mercur sau alți poluanți, dar studiile arată faptul că beneficiile sunt mai mari decât potențialele riscuri.
Pentru dezvoltarea creierului fătului sau nou-născutului, acizii grași Omega-3 (acid eicosapentaenoic - EPA) și acidul docosahexaenoic (DHA) din pește sau tipurile acesta de uleiuri, au fost considerate importante pentru dezvoltarea optimă a creierului copilului și a sistemului nervos; însă chiar și mici doze de mercur ar putea avea un efect opus în anumite faze de dezvoltare ale creierului.
Efectele adverse pe termen lung ale nivelului scăzut de mercur la adulți nu au fost foarte clar investigate. În plus, față de dezavantajele mercurului pentru sistemul nervos, acesta ar putea împiedica beneficiile cardiovasculare ale consumului de pește. Fără niciun dubiu, este avantajoasă reducerea consumului speciilor de pește care au nivel ridicat de mercur.
Acizii grași Omega-3 sunt, în general, importanți pentru funcționarea sistemului nervos – chiar și pentru ochi, și pentru oamenii în vârstă. Studiile arată importanța includerii în alimentație a uneia sau a două porții de pește pe săptămână deoarece poate reduce riscul de accident vascular cerebral, depresie și Alzheimer.
Cyrus A Raji CA, et al. Consumul regulat de pește și pierderea materiei cenușie a creierului în funcție de vârstă. Am J. of Prev Med. 2014; 47(4):444-51
Concluziile despre rezultatele unor astfel de studii utilizează mereu sintagma “pot reduce riscurile” deoarece pot fi mulți factori care trebuie să lucreze împreună pentru a da rezultate semnificative. În prezent, întrucât foarte mulți factori acționează simultan, efectele pozitive pot fi neclare, dar asta nu înseamnă că nu prezintă niciun fel de beneficiu, spre exemplu, introducerea acestor nutrienți în dietă.
Spre exemplu, prin consumul a aproximativ două porții de pește pe săptămână, riscul bolilor de inimă ar putea fi reduse, în medie, cu 36% (spre exemplu, prin diminuarea tulburărilor ritmului cardiac, scăderea tensiunii arteriale, reducerea inflamației și a nivelului lipidelor nefavorabile din sânge, îmbunătățirea funcției vaselor de sânge).
Pe lângă mercur, alți poluanți regăsiți în pește sunt: bifenili policlorurați (PCB), dioxine, plastifiant prin microplastic și chiar pesticide. Majoritatea unor astfel de poluanți în alimentație nu provin de la fructele de mare, ci mai degrabă din carne, grăsime, ouă și legume.
Plastifiantul și alte substanțe nefavorabile precum microplasticul vor fi în cantități considerabile în pește în viitor, însă probabil nu va fi un motiv ca peștele să fie evitat de la consum în totalitate. La urma urmelor, nu vei putea evita multe alimente care sunt, în mod automat, contaminate prin impactul mediului înconjurător (avem nevoie de o protecție mai bună a mediului înconjurător și a ecosistemului!). În ceea ce privește alimentele, vom putea doar să acordăm mai multă atenție calității și locului de origine ale acestora precum și să optimizăm sistemul de detoxifiere al organismului. Acest proces este asigurat prin compoziția echilibrată a dietei cu predilecție către o dietă bazată pe legume cu sute de fitochimicale.
Peștele care provine din zonele de coastă ale țărilor populate ar putea fi mult mai poluat. Dacă se consumă pește din apa limpede a lacurilor despre care se cunoaște că au apă curată sau din crescătorii, ori se consumă pește oceanic, spre exemplu, din emisferele nordice sau sudice ale Atlanticului sau Pacificului, contaminare cu poluare va fi mult mai mică. Atenția trebuie îndreptată către zonele de origine și de capturare ale peștelui.
În primul rând, trebuie luat în considerare faptul că acizii grași Omega-3 care provin de la plante (forma ALA, Acidul Alfa-Linoleic), spre exemplu de la uleiurile vegetale (semințele de in sau de rapiță) creează efecte cardio-protective și ar trebui consumate mai des, mai ales dacă nu se consumă pește.
Totuși, deși au aceste proprietăți, efectul lor biologic nu este echivalent cu cel al DHA sau EPA, și efectele protective au un nivel semnificant mai mic. Dacă există riscuri specifice, consumul sub forma EPA și DHA poate compensa mult mai bine.
Este necesară o atenție sporită acordată compoziției exacte a acizilor grași din uleiurile vegetale. Unele au o proporție prea mare de Omega-6 FA, care poate avea dezavantaje (determină apariția inflamației, etc); depinde de raportul între acizii grași Omega-3 și Omega-6.
Metodele mai moderne de extragere a acizilor grași produc, de asemenea, suplimente cu formele DHA și EPA din anumite microalge (spre exemplu EPA din uleiul Nannochloropsis oculat sau uleiul Cryptophytes mesostigmatica, DHA din uleiul de Schizochytrium). Aceasta este o foarte bună alternativă a uleiului de pește prin suplimentul acestor importanți acizi grași. Microalgele au avantajul de a nu prezenta contaminare cu mercur și pot fi cultivate în medii controlate.
Suplimentele cu microalge ar trebui să conțină o cantitate corespunzătoare astfel încât atât EPA, cât și DHA să se regăsească din abundență. Produsele obținute doar prin folosirea formei DHA nu sunt atât de puternice. Studiile realizate pe animalele care au primit doar una dintre forme s-a dovedit ca având efecte mai puțin protective – spre exemplu, pentru protecția creierului și celulelor nervoase, comparând cu uleiul de pește, care mereu conține ambele forme.
Microalgele sunt importante pentru viața pe pământ; acestea produc aproximativ jumătate din oxigen și, împreună cu bacteriile, formează baza lanțului alimentar al organismelor vii. Majoritatea acestor specii de microalge produc substanțe valoroase precum fitochimicalele, antioxidanții, acizii grași, enzimele etc.
Microalgele pot fi cultivate într-un mediu controlat, fără poluanți, având avantaje ecologice.
Un studiu într-un mediu controlat efectuat asupra tipului de microalgă Nannochloropsis oculata , care a arătat o mai bună biodisponibilitate pentru EPA raportat la uleiul de Krill, dar care nu conținea DHA a arătat, de asemenea, o creștere a formei DHA în serul participantilor la studiu (DHA poate fi creată din EPA). În cadrul studiului, uleiul din microalga Nannochloropsis (cu 1.5 g EPA și fără DHA) a fost comparat cu uleiul de Krill (cu 1.02 g EPA și 0.54 g DHA) suplimentat în fiecare zi. [Kagan, M. et al. Lipids in Health and Disease 2013, 12, 102–112]
Cu toate acestea, ca o precauție, suplimentele ar trebui alese de la diferite microalge cu formele EPA și DHA.
Peștele care provine din zone intacte și protejate ecologic, fără un nivel de poluare semnificativ, este, cu siguranță, o hrană sănătoasă, dincolo de avantajele oferite de acizii grași Omega-3. Organizația Mondială pentru Cercetarea Cancerului a descoperit, în meta-analiza a multor studii, că peștele reduce riscul de cancer la colon (unul dintre cele mai răspândite forme de cancer în țările industrializate), pe când carnea (în special cea roșie) crește riscul de cancer colorectal.
Precum în newsletterul despre carne și modurile de preparare, cancerul este influențat de factori adiționali. Prin urmare, riscul de cancer de colon este crescut de combinația a mai multor factori; și vice versa, anumite riscuri pot fi reduse doar prin combinarea unor multitudini de factori protectivi. Acest subiect va fi urmat de un extra newsletter.
Prof. Dr. Werner Seebauer este Decan al Association of German Preventologists, directorul departamentului de Medicină Preventivă - Institutul de Științe Transculturale din domeniul sănătății (Universitatea Europeană Viadrina) și directorul departamentului de Medicină Preventivă din cadrul NESA (The New European Surgical Academy). Din anul 2000, prof. dr. Werner Seebauer a lucrat doar în medicină preventivă, după zece ani petrecuți la Spitalul Universitar din Frankfurt. De asemenea, este implicat în formarea profesioniștilor din domeniul medical în ceea ce privește prevenția și nutriția
