Pandemia
Covid-19 loveste Romania cu un al patrulea val, mai puternic decat celelalte
trei. Numarul de cazuri este mai mare, mortalitatea de asemenea, iar presiunea
pusa pe sistemul sanitar a depasit de mult limitele pe care acesta le poate
suporta.
In
aceste conditii este nevoie de un efort maxim din partea celor care lucreaza in
sistemul sanitar dar, cel putin in egala masura, din partea decidentilor
politici si, nu in ultimul rand, din partea intregii populatii.
Persista
si acum, la aproape 2 ani de la debutul pandemiei, numeroase necunoscute si la
fel de numeroase controverse in ceea ce priveste originea pandemiei, modul in
care s-a raspandit virusul, fiziopatologia infectiei, mijloacele de tratament
etc. Nici vaccinurile, aparute relativ repede dupa inceputul pandemiei, nu au
fost scutite de controverse, mai ales ca sunt si acestea de mai multe tipuri si
bazate pe mai multe principii (de la cele „clasice”, cu virus atenuat, pana la
cele moderne, bazate pe ARN mesager).
In
fata acestor controverse populatia poate fi dezorientata mai ales ca nici modul
de comunicare al autoritatilor nu a fost intotdeauna cel mai potrivit.
Si
atunci, ce este de facut?
Consider
ca, in momentul actual, putem formula o serie de recomandari pe baza
concluziilor prevalente desprinse in cei doi ani de pandemie:
Recomandari
profilactice:
-
Deoarece
se stie clar si dincolo de orice dubiu ca boala se transmite de la om la om, orice potential contact poate fi periculos si,
in masura in care se poate, trebuie evitat. In mod special trebuie evitate
aglomeratiile mari si evenimentele cu multi participanti.
-
Desi
portul mastii a starnit destule controverse, iar in unele tari nu a fost inclus
in masurile de profilaxie (Suedia), consider ca aceasta recomandare trebuie
urmata.
-
Testarea
nu este nici usoara si nici ieftina, dar cu cat se practica mai des, cu atat ne
da o mai mare siguranta, in privinta noastra dar si a celor cu care intram in
contact.
-
Vaccinarea:
a provocat, probabil, cele mai multe controverse. Cu toate acestea datele arata
dincolo de orice dubiu ca populatiile care s-au vaccinat sunt mai protejate,
chiar si importiva noilor tulpini. De aceea, recomandarea de vaccinare este
ferma. Dupa cum se stie, toate vaccinurile pot sa produca efecte adverse, unele
destul de serioase, si aceasta se intampla si in cazul vaccinurilor anti-
Sars-Cov 2. Daca, insa, punem in balanta beneficiile pe care le poate aduce
vaccinul fata de potentialele efecte adverse, concluzia ramane aceeasi pe care
o cunoastem de peste 200 de ani (de cand englezul Jenner a introdus vaccinarea
la om ca metoda de profilaxie a unor boli): vaccinarea ne protejeaza si este
indicata.
In
privinta tipului de vaccin, se pare ca vaccinurile pe baza de ARN mesager
produse de Pfizer si Moderna si-au facut deja proba timpului.
Recomandari
terapeutice:
-
Trebuie
tinut cont de faptul ca accesul intr-un spital poate fi din ce in ce mai
dificil, asa incat plecam de la premiza ca tratamentul poate fi facut si acasa
in formele usoare sau chiar medii. Dintre medicamentele testate in cursul
pandemiei cateva si-au facut proba timpului:
o
Umifenovir
(Arbidol)
o
Favipiravir
Ambele
se gasesc sub forma de tablete. Consultarea medicului inainte de a incepe orice
tratament este obligatorie dar, in conditiile in care accesul intr-un spital nu
este posibil, pacientul se poate izola la domiciliu si poate incepe tratamentul
sub indrumarea medicului de familie.
-
Dintre
tratamentele injectabile s-au dovedit eficiente:
o
Tocilizumab
o
Anticorpii
monoclonali sub forma cocktailului produs de firma Regeneron (REGN-COV2
Antibody Cocktail)
o
Remdesivir
Utilizarea
lor se recomanda, insa, a se face in spital intrucat necesita supraveghere
medicala stricta atat in privinta modului de administrare cat si a
potentialelor efecte adverse.
Acelasi
lucru se poate spune si despre utilizarea oxigenului, atunci cand este necesar,
desi exista si posibilitatea utilizarii acestuia si la domiciliu.
Totusi,
formele care necesita tratament injectabil si administrare de oxigen se pot
transforma oricand in forme grave care sa necesite intubatie oro-traheala si
ventilatie mecanica, de aceea bolnavii trebuie sa se adreseze spitalelor.
In toata aceasta perioada este nevoie de o disciplina maxima, atat pentru a ne proteja pe noi insine cat si pentru a-i proteja pe ceilalti. De aceea populatia trebuie sa dea, ea insasi, dovada de maxima responsabilitate: sa urmareasca evolutia pandemiei, pentru a fi la curent cu noile date si cu tot ceea ce, eventual, poata sa apara nou in materie de profilaxie si tratament si sa respecte cu strictete recoamandarile oficiale.
Profesorul Irinel Popescu este un cunoscut chirurg și membru al Academiei Române de Științe. Este unul dintre liderii din domeniul chirurgiei oncologice și al procedurilor medicale care au legătură cu ficatul. În ultimii 30 de ani, profesorul Popescu a fost pionier și susținător al transplanturilor de ficat în România și fondatorul unei școli românești de transplant de ficat.
Profesorul Popescu se implică în campaniile de conștientizare a importanței donării de organe, cu toate că România se bucură doar de mici progrese. Este membru al multor asociații medicale naționale și internaționale și un respectabil scriitor și orator la cele mai importante conferințe medicale și chirurgicale.
Profesorul Popescu ocupă funcțiile de Președinte al Academiei Române de Științe Medicale și de Membru Corespondent al Academiei Române.