Tiroidita Hashimoto - 10% dintre cei afectați o identifică deseori târziu

Hipotiroidismul este un dezechilibru hormonal care se poate declanșa dintr-o multitudine de motive.

Simptomele specifice hipofuncției tiroidiene sunt: gușa, apatia și oboseala. Gușa devine cu adevărat vizibilă în momentul în care tiroida începe să ocupe mai mult spațiu în gât și apar cu mult mai multe simptome decât oboseala cronică, mai ales dacă este vorba despre tiroidita Hashimoto.

De obicei, acesta este rezultatul pierderii sau distrugerii țesutului tiroidei. În stadiul incipient al bolii, ar putea fi perioade de hiperfuncție cauzate de procesului inflamator. Una din zece persoane din lumea occidentală prezintă niveluri ridicate de anticorpi ai țesutul tiroidian în sânge, indicând tiroidita Hashimoto – cea mai comună cauză a hipotiroidismului.

Femeile sunt de 2 sau 3 ori mai predispuse la afecțiune decât bărbații.

Tirodismul Hashimoto este o boală autoimună. Din cauze necunoscute, sistemul imunitar produce anticorpi care slăbesc funcționarea tiroidei. Până acum, raportat la cunoștințele din prezent, nu este vindecabilă. Totuși, simptomele pot fi tratate bine din punct de vedere medical; și alte forme ale tiroidismului pot fi evitate prin prevenție.

O multitudine de simptome diferite

Hipotiroidismul evoluează, de obicei, lent. Inițial, nu cauzează niciun disconfort, de aceea este deseori diagnosticat târziu. Chiar prezentând simptome clare, multe dintre persoanele afectate nu sunt diagnoasticate cu hipotiroidism întrucât manifestările sunt neluate în considerare, pe baza faptului că pot coincide cu vârsta.

Simptomele – în plus față de mărirea glandei tiroide – sunt extrem de variate:

• Lipsa performanței și concentrării, apatie, abolire
• Oboseală și nevoie sporită de somn
• Creșterea în greutate și a nivelului lipidelor în sânge
• Creșterea sensibilității la rece (senzație de frig în mod constant)
• Stări depresive și depresie
• Piele uscată, palidă și rece
• Unghii fragile, păr aspru sau pierderea lui
• Față, pleoape și extremități umflate (Mixedem)
• Slăbiciune, rigiditate și durere resimțite în mușchi
• Constipație cronică
• Menstruație neregulată
• Scăderea dorinței sexuale și tulburări de potență
• Tulburări ale inimii și plămânilor (ex. tensiune scăzută, încetinirea bătăilor inimii, scăderea tensiunii arteriale – sau, foarte rar, creșterea tensiunii arteriale)

Hipotiroidismul în timpul gravidității

Neaplicarea unui tratament adecvat hipotiroidismului în perioada sarcinii poate duce la malformații ale sistemului osos și nervos ale copilului. Dacă hormonii tiroidei sunt complet absenți, copiii născuți vor avea severe probleme mentale și fizice. Pentru femeile gravide sunt recomandate 230-260μg de iod pe zi!

Hipotiroidismul la sugari și copii

Sugarii cu hipotiroidism sunt, în mod evident, prea liniștiți, nu se hidratează corespunzător și prezintă constipație intestinală severă. Ridică semne de întrebare o limbă mărită, de multe ori vizibilă din exterior. Copiii în creștere se dezvoltă vizibil mai încet. Aceștia intră mai târziu la pubertate și inteligența lor poate fi scăzută. Dacă tratamentul pentru hipotiroidism este întârziat, iar bebelușul sau copilul nu primește hormonii lipsă în mod regulat, dezvoltarea fizică poate fi îngreunată (tulburări mentale, statură mică, malformații ale scheletului).

Doza de iod recomandată pentru copiii de până la 4 luni este de 40μg /zi, după care 80μg /zi până la împlinirea primului an de viață; de la 1 până la 4 ani, doza este de 100μg/zi și apoi, la tineri și adulți, crește la aproape 200μg /zi.

Cauzele hipotiroidismului

Hipotiroidismul poate fi congenital, dar, în același timp, se poate dezvolta și în timpul vieții. Cauza poate consta într-o tulburare a zonelor cerebrale de control ale tiroidei (la nivelul glandei pitulare sau hipotalamusului), sau chiar în glanda tiroidă – aici, de exemplu, inflamația sau tumorile pot fi cauza.

Mult mai comun este hipotiroidismul întâlnit în chiar glanda tiroidă, unde cauzele pot fi următoarele:

• Persistența deficitului de iod
• Tulburări congenitale ale consumului de iod
• Lipsa congenitală a tiroidei
• Înlăturarea parțială sau totală a glandei tiroide
• Pierderea sau deteriorarea țesutului tiroidei, de exemplu prin operație sau radiații
• Anumită medicamentație precum analgezice și reumatice (ex. Ibuprofen, Acid Acetilsalicilic), medicamentație pentru diabetici, sulfonamide, supradoză de medicamentație pentru hipertiroidism.

Tiroidita Hashimoto este cea mai comună formă de tiroidism, întâlnită în zonele cu deficit de iod  în proporție de 80%.

Investigații

Dacă pacientul este suspect de hipertiroidism, doctorul pune diagnosticul, de obicei, în funcție de hormonii tiroidei și de anticorpi specifici regăsiți în sânge. Pentru a evalua starea tiroidei sunt folosite tehnici de imagistică precum ultrasunetele și scintigrafia. În scintigrafie, un element cu un grad redus de radioactivitate este injectat (expunerea la radiații în cadrul unei scintografii obișnuite este mai redusă decât cea la razele X).

Tratament

1. Tratament prin medicamentație cu hormoni ai tiroidei
   Mult mai des decât iodul, hormonal tiroidei – tiroxină (T4) trebuie administrat ca medicament. Triiodotironina (T3) este formată în organism de T4. Administrarea de T3 este rar cerută dacă transformarea lui T4 în T3 este perturbată. Așa zisa terapie de înlocuire a tiroidei este administrată de-a lungul vieții în cazul hipotiroidismului.
2. Tratamentul cu iod și prevenția
   Tratamentul pentru hipotiroidism depinde foarte mult de cauza apariției. În cazul tiroidismului ușor, cauzat de deficitul de iod, poate fi suficient suplimentul de iod sub formă de pastile sau prin nutriție.
   La pacienții cu tiroida mărită (gușa, struma) a cărei cauză este în principal deficitul de iod, este recomandat consumul de alimente ce conțin iod și sarea iodată.

Precauții pentru suplimentul de iod

Pentru a asigura consumul corespunzător de iod de marea parte a populației, ar fi convenabilă creșterea cantității de iod în industrie, în brutării și prin sarea folosită în casă. The WHO recomandă între20μg și 40μg de iod/gram de sare.

Raportat la studiile efectuate pe copii cu vârste între 6-12 ani în perioada 1996 – 2009, în Germania (studiul DONALD), mai mult de jumătate dintre aceștia nu reușeau să atingă doza recomandată de iod.

De asemenea, și pentru un număr semnificativ de adulți este insuficientă(nesigură) prevenția (predominant deficiența ușoară de iod) în multe dintre țările europene, spre exemplu în Germania, Franța, Grecia, Irlanda, Italia, Spania, Ungaria, România. Statisticile sunt date de Raportul Alimentar European din 2004 întocmite de Consiliul Internațional pentru Controlul Tulburărilor cauzate de Deficitul de Iod.

În funcție de specii și de cantitate, o porție de pește ar putea acoperi doza de iod recomandată pentru mai mult de o zi. Prin urmare, o porție de pește marin consumată de două ori pe săptămână și folosirea produselor cu sare iodată (pâine, brânză, etc.) sunt recomandate. Cu aproximativ 25mg de iod într-un kg de sare și cu o doză zilnică de 5 g de sare, aproximativ 125μg de iod pot fi consumate.

Laptele și produsele lactate conțin iod între 20μg /L (lapte organic) și 200μg /L (lapte industrial, non-organic) din cauza mineralelor introduce în alimentația animalelor de proveniență.

Algele de mare sau anumite tipuri de alge sunt extrem de bogate în iod, în special algele brune, care sunt folosite, spre exemplu, drept condimente. Algele roșii folosite pentru sushi conțin mai puțin iod. În funcție de tipul de algă, conținutul de iod variază considerabil între mai puțin de 10 și peste 10000 μg / g cantitate uscată. Prin urmare, prin consumul a numai 1- 10 g de alge pe zi, maximul de 500μg de iod zilnic poate fi semnificativ depășit. Dacă există un risc de hipertiroidism, astfel de produse din alge ar trebui evitate.

În măsura în care nu se consumă pește, produse lactate sau dieta este în întregime vegană, atenția ar trebui îndreptată către folosirea unor cantități considerabile de sare de masă iodată și nivelul de iod ar trebui verificat în laborator (nivelul în ser și urină). Dacă este nevoie, suplimentele ar trebui să asigure dozele necesare.

Determinarea necesarului exact de iod este dificilă deoarece, în anumite limite, organismul este apt să regleze nivelul de iod și să îl stocheze în glanda tiroidă. Gușa nu apare, de obicei, până când adulții nu prezintă un nivel de iod în organism mai redus decât media zilnică de 50-80μg pe o perioadă mai lungă de timp.

Cu suplimente alimentare potrivite, tiroida poate stoca aproximativ 10 mg de iod, acoperind necesarul pentru aproape 3-6 luni. Reducerea pe termen scurt a dozei de iod nu presupune un deficit imediat de iod.

Alergia la iod

Nu există așa zisă "alergie la iod" în contextul alimentelor care conțin iod. Iodul ca ion sau sare nu poate declanșa alergii datorită mărimii mult prea mici pentru a fi recunoscută drept substanță străină de către organism. Există, cu siguranță, incompatibilități ale compușilor complecși de iod, precum cei ce se regăsesc în agenții de contrast pentru razele X care conțin iod.

Iodul în tiroidismul Hashimoto

De când tiroidismul Hashimoto poate fi asociat cu hipertiroidismul, iodul ar trebui administrat doar după investigații hormonale de către doctor, o hiperfuncție pronunțată fiind exclusă.

Dacă în cazul Hashimoto cu hipotiroidism ar trebui acordat suplimentul de iod, este o controversă  văzută destul de diferit de către experți. Anumiți specialiști consideră că iodul nu ar trebui consumat ca suplimente mai mult decât este consumat în mod normal prin alimentație. Oricum, ar trebui asigurat consumul dozei zilnice de 200 μg de iod (din sare iodată – ex.  prin produsele de panificație, din pește marin și alte animale marine, dar și din produse lactate care au doze mai mici, dar care combinate pot contribui destul de bine la atingerea dozei recomandate).

Nu există boală a tiroidei unde este necesară eliminarea totală a iodului din organism, acesta fiind un element vital. Doza zilnică de iod cerută la un adult este de 100µg. Recomandările nutriționiștilor:  200µg în fiecare zi – sunt, în mod deliberat, mai mari și includ diferite suplimente de siguranță. Ca o component indispensabil al hormonilor tiroidei – tiroxina (T4) și triiodotironina (T3), iodul controlează energia metabolismului, ritmul cardiac, tensiunea arterială, creșterea și dezvoltarea creierului. Stricta evitare a iodului nu este nici pe departe utilă – nici măcar în bolile tiroidei – și ar putea deveni o problemă pentru organism. 

În cazul tiroidismului autoimun în timpul sarcinii, iodul este foarte necesar

Femeilor cu tiroidism autoimun, în timpul sarcinii și în timpul alăptării, ar trebui să le fie administrate doze de iod (pentru femeile însărcinate este recomandată o doză de 230 - 260μg de iod pe zi), întrucât este foarte important pentru dezvoltarea embrionului și a sugarului. Chiar și o ușoară deficiență de iod în timpul sarcinii poate avea efecte negative asupra dezvoltării mentale a copilului și poate provoca o scădere a IQ – ului.

Chiar și în cazul femeilor însărcinate cu hipotiroidism (Morbus Basedow sau tiroidismul Hashimoto cu hiperfuncție) este un surplus de iod deloc dăunător dacă hiperfunția este menținută în anumite limite. Doar în cazul unui hipertiroidism acut, pronunțat, dozele de suplimente cu iod nu ar trebui să fie administrate.

Prin urmare, femeile care au fost diagnosticate cu tiroidism autoimun ar trebui, ca regulă, să ia tablete de iod începând din a douăsprezecea săptămână de graviditate, în timpul sarcinii și alăptării, iar hormonii tiroidei ar trebui monitorizați cu regularitate. Deseori, aceste femei au o subfuncție a tiroidei. Dacă femeile ar consum în jur de 230-260μg de iod pe zi prin intermediul dietei, nu ar fi necesare alte suplimente.

Rezumat

• Toate femeile gravide ar trebui să administreze doze de iod în cazul în care cantitatea de 230-260μg/zi nu este atinsă în mod normal prin dietă.
• În cazul hipertiroidismului, dozele adiționale de iod sunt recomandate doar după identificarea hormonilor sub control terapeutic*; în orice caz, suplimentul adecvat de iod preluat din dietă este necesar (200 spre 230 μg/zi) pentru a avea loc o dezvoltare sănătoasă a copilului – bineînțeles, hipertiroidismul mamei trebuie tratat ocazional, întrucât iodul poate încuraja producerea excesivă de către tiroidă. Astfel, nu înseamnă că iodul este interzis în cazul hiperfuncției tiroidei în timpul sarcinii, dar femeile ar trebui ghidate și tratate în concordanță cu indicațiile naționale și internaționale (vezi Tabelul 1).
• Consumați pește de mare de două ori pe săptămână (somon, cod, eglefin). Femeile însărcinate nu ar trebui să consume pește crud!
• Consumați lapte și produse lactate în mod regulat.
• Alegeți sarea iodată.
• Când alegeți pâine, brânză sau preparate din carne, asigurați-vă că sunt făcute cu sare iodată.

Alte aspecte pentru prevenția generală

O dietă proaspătă și diversă bazată pe mâncare cât de puțin procesată care include pește și fucte de mare(din apă sărată) previn deficitul de iod și, prin urmare, hipotiroidismul cauzat de deficiență indusă. Foarte important este setul de teste efectuat asupra nou născuților; ar trebui să fie făcut pentru identificarea din timp a hipotiroidismului. Într-o astfel de examinare, de la 3 până la 5 zile de viață, o picătură de sânge este uscată pe hârtie de filtru și valoarea TSH este determinată astfel. Prin  urmare, posibile subfuncții ale tiroidei sunt recunoscute prompt și pot fi tratate cât de repede cu putință.

Un micronutrient suplimentar important pentru funcționarea normală a tiroidei și, în special, împotriva hipotiroidismului este seleniu. Suficient seleniu este crucial pentru metabolismul tiroidei și are efecte complementare de vindecare ale hipotiroidismului. Raportat la studii, un efect pozitiv al seleniului ar putea fi demonstrat. Anticorpii împotriva peroxidazei tiroidei (anticorpii TPO) descresc semnificativ. De asemenea, incidența hipotiroidismului scade comparând cu efectul placebo – cu un procent semnificant de 40%. Astfel, anumiți experți consideră că o doză adițională, administrată moderat, de până la 200μg de seleniu pe zi poate avea urmări bune.

Într-un studiu israelian din 2011, a fost descoperit că pacienții afectați de hipotiroidism de mai mult de două ori, comparați cu persoanele sănătoase, suferă de un deficit grav de vitamina D. Nivelul vitaminei D în serum ar trebui investigat, și, dacă este necesar, vitamina D3 ar trebui suplimentată. Suplimentul este oricum recomandat mai multor persoane cu o expunere mică la soare în timpul iernii.

În suplimentele de iod sau vitamina D, cu siguranță alte vitamine și importanți acizi grași (precum Omega-3) împreună cu fitochimicalele, contează și joacă un rol semnificativ în prevenția problemelor tiroidei sau terapiei complementare pentru bolile tiroidei.

Sursa imaginii - https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Schilddr%C3%BCse.svg