Ficatul este cea mai mare glandă din organismul uman, fiind un organ parenchimatos voluminos cu o greutate care variază între 1200 și 1500 mg.
Ca și pancreasul, îndeplinește o funcție exocrină și o funcție endocrină, dar, spre deosebire de acesta, o singură celulă, hepatocitul, este responsabilă atât de secreția exocrină, cât și de secreția endocrină. Celula hepatică asigură sinteza proteinelor plasmatice, a lipoproteinelor, a glucozei, a acizilor grași, a colesterolului și fosfolipidelor, sinteza acizilor biliari, metabolizarea și detoxifierea substanțelor endo și exogene.
Ficatul îndeplinește o serie de roluri foarte importante în organism: de epurare, detoxifiere, secreție de bilă necesară digestiei intestinale, având un rol determinant în realizarea proceselor de sinteză, și anume de degradare și de stocare a substanțelor organice și anorganice absorbite la nivel intestinal.
Pentru evaluarea stării ficatului, o serie de analize standard de laborator sunt necesare ca prima etapă, cele mai relevante fiind transaminazele TGO și TGP.
Fosfataza alcalină este constituită dintr-un grup de enzime, iar creșterea ei apare în icterul mecanic, hepatita colestatică, ciroza și în tumorile hepatice.
Pentru evaluarea completă a funcției hepatice se recomandă efectuarea bilirubinei serice, proteinelor totale, albuminei, ureei și creatininei.
Creșterea bilirubinei totale peste 1,5 mg/dl – hiperbilirubinemia - arată creșterea producției de bilirubină sau metabolizarea hepatică defectuoasă. Bilirubina totală se împarte în două fracții: bilirubina directă sau conjugată și bilirubina indirectă sau neconjugată.
Biribubina crește în diverse afecțiuni hepatice și anume: hepatitele acute sau cronice, ciroza hepatică, tumorile hepatice, în cazul administrării unor medicamente.
Icterul, respectiv colorația galbenă a tegumentelor, sclerelor și mucoaselor se instalează atunci când bilirubina totală depășește 2-3 mg/dl.
Pe lângă analizele de laborator, un rol determinant în evaluarea ficatului îl are ecografia abdominală care trebuie efectuată de rutină, la 6 luni sau anual.
În urma examenului ecografic, se pot decela formațiuni înlocuitoare de spațiu intrahepatic, se poate pune diagnosticul de steatoză hepatică (popular - ficat gras), de hepatopatie cronică și de ciroză hepatică.
În momentul decelării ficatului gras se impun teste suplimentare precum: efectuarea analizelor de laborator de rutină și fibroscan. Fibroscan-ul este o explorare imagistică neinvazivă, rapidă, cu rezultat obținut pe loc, care înlocuiește, cu succes, biopsia hepatică în cazul bolilor hepatice difuze: steatohepatita alcoolică sau non-alcoolică, steatoza hepatică, hepatitele cronice și cirozele. Nu necesită pregătire prealabilă și se realizează cu ajutorul unui aparat asemănător ecografului, cu pacientul întins pe pat cu fața în sus și în decubit lateral stâng, timp în care medicul analizează ficatul plasând transductorul în zona intercostală. Prin această investigație, se măsoară elasticitatea ficatului. Cu cât ficatul este mai dur, cu atât gradul de fibroză este mai mare.
Puncția biopsiei hepatice este o manevră invazivă care se efectuează sub anestezie locală cu ace speciale, pentru prelevarea unuia sau mai multor fragmente hepatice care vor fi ulterior analizate prin examen histologic și /sau examen imunohistochimic. Aceasta reprezintă gold-standard-ul în evaluarea formațiunilor tumorale intrahepatice, fiind însă înlocuită, cu succes, cu rezultate la fel de concludente în studii extinse și cu riscuri mult reduse, de fibroscan, în cazul afecțiunilor hepatice difuze (steatoza fibroza hepatică, hepatita cronică, ciroza hepatică).
Continuarea explorării ficatului se efectuează prin examene imagistice complexe, computer tomografie și RMN abdominal, atunci când explorările anterioare nu sunt concludente sau pentru monitorizare la distanță a formațiunilor înlocuitoare de spațiu intrahepatic.
Controlul ficatului cel puțin o dată pe an se recomandă tuturor persoanelor cu vârsta de până la 40 de ani. După această vârstă, se recomandă un control cel puțin o dată la 6 luni. În cazul persoanelor cu afecțiuni hepatice, controlul trebuie făcut conform instrucțiunilor medicului.
Profesorul Irinel Popescu este un cunoscut chirurg și membru al Academiei Române de Științe. Este unul dintre liderii din domeniul chirurgiei oncologice și al procedurilor medicale care au legătură cu ficatul. În ultimii 30 de ani, profesorul Popescu a fost pionier și susținător al transplanturilor de ficat în România și fondatorul unei școli românești de transplant de ficat.
Profesorul Popescu se implică în campaniile de conștientizare a importanței donării de organe, cu toate că România se bucură doar de mici progrese. Este membru al multor asociații medicale naționale și internaționale și un respectabil scriitor și orator la cele mai importante conferințe medicale și chirurgicale.
Profesorul Popescu ocupă funcțiile de Președinte al Academiei Române de Științe Medicale și de Membru Corespondent al Academiei Române.