Multe alimente care nu provin din surse animale – produse vegane – sunt, la rândul lor, nesănătoase, iar calitatea și compoziția alimentelor rămân cruciale. Trebuie menționat faptul că un deficit al anumitor nutrienți poate apărea mai ușor în timpul sarcinii și a intervalului de alăptare.
O dietă vegetariană bine concepută, care conține inclusiv produse lactate și ouă (ovo-lacto-vegetariană), poate îndeplini toate necesitățile de nutrienți în perioada sarcinii. Pentru o mai mare siguranță, așa cum este indicat în această perioadă, este recomandată prescrierea suplimentelor și consilierea viitoarei mame (interviu cu un profesionist sau primirea de materiale din partea instituțiilor specializate – precum cele de nutriție).
În cazul unei diete vegane (bazată exclusiv pe produse vegetale, fără a include anumiți nutrienți necesari), un medic specialist trebuie să verifice nivelul celor esențiali din sânge, iar un specialist în nutriție trebuie să îi acorde viitoarei mame consiliere nutrițională. Lipsa anumitor nutrienți poate avea efecte negative asupra copilului (defecte congenitale) și poate cauza complicații în perioada sarcinii.
Cele mai frecvente deficiențe:
Când o dietă vegetariană nu este echilibrată (multe produse care conțin făină albă sau alte surse de carbohidrați), mărește șansele să apară deficiențe de zinc și proteine. Același lucru se întâmplă când anumite alimente sunt combinate în mod necorespunzător.
Ca în cazul fierului, absorbția zincului este redusă de următorii factori: compușii de calciu (ex. produsele lactate), dozele excesive de cupru (acest lucru se referă la un raport neechilibrat între cuprul și zincul consumate) și liganzi (substanță de legătură) din alimentele de origine vegetală.
Astfel, cu un consum însemnat de alimente vegetale, este recomandată o creștere a cantității de zinc consumate cu 30-50%.
Zincul este foarte important pentru multe enzime, pentru stocarea insulinei, pentru sistemul imunitar și pentru multe alte funcții. Cele mai mari cantități de zinc, asemenea fierului, se găsesc în ficat, în carne (mai ales cea de vită), pește și în produse lactate, dar și leguminoasele (linte, fasole) sau cerealele integrale (ovăz) au cantități însemnate, deși mai puțin zinc poate fi absorbit din ele. Împreună cu laptele, leguminoasele sau cerealele integrale, după cum am menționat, rata de absorbție a altor substanțe poate fi redusă, dar cu o alimentație echilibrată și prin excluderea anumitor boli, nu intervine nicio deficiență în dieta vegetariană (în aceste condiții nu mai trebuie să vă îngrijorați de raportul zinc-cupru). În termeni de deficiențe și afecțiuni, nutrienții ar trebui analizați în funcție de cantitățile din sânge (ficatul nu ar trebui consumat în timpul sarcinii!)
Proteinele sunt deficiente numai în cadrul dietelor vegane, atunci când sunt consumate cantități prea mici de leguminoase, nuci și semințe.
Dozele recomandate de forme bioactive ale acizilor grași Omega-3 (DHA și EPA) nu sunt satisfăcute de dietele bazate numai pe vegetale (cu excepția celor care conțin suplimente de microalge vegane). Acizii grași Omega-3 DHA și EPA au efecte benefice în dezvoltarea fetusului și a creierului acestuia (EFSA: DHA și EPA ajută dezvoltarea creierului, a ochilor și a nervilor) și contribuie la sănătatea femeilor însărcinate sau a celor care alăptează. Deficiența relativă nu ajunge imediat să se manifeste precum simptomele de deficiență sub formă de defecte sau boli.
Fierul în cadrul dietei vegetariene sau doar vegane: în timpul sarcinii, femeile au nevoie de o cantitate dublă de fier decât consumau înainte, dar este preferabil ca această doză dublă să se ia din alimentație, care oferă o mai bună protecție împotriva supradozei. Fierul conținut de plante este mai puțin bioactiv pentru oameni (mult mai puțin absorbit, 2-5% în medie, în comparație cu fierul din carne și pește, 20-25% în medie). În acest fel, persoanele vegetariene sau vegane trebuie să depășească această provocare a acoperirii nevoii de fier.
Pentru a reface resursele de fier din organism, o persoană ar trebui să separe consumul alimentelor cu o concentrație mare de fier, 1-2 ore înainte și 3-4 ore după, de alimentele bogate în calciu și acid oxalic. Această regulă ar trebui respectată pentru 4-5 mese pe săptămână (pentru prânz, spre exemplu, cu o combinație diferită față de dimineața și seara).
Notă: în timp ce anumite substanțe precum calciul, acidul oxalic și anumite fitochimicale reduc gradul de absorbție al fierului, prin includerea la aceeași masă a alimentelor bogate în vitamina C, aceasta poate fi îmbunătățită.
Alimentele vegetale cu un conținut mai ridicat de calciu sunt boabele de soia (deși băuturile din soia au cu mult mai puțin calciu decât laptele de vacă), susanul, nucile, smochinele uscate și varza. Datorită conținutului de fier, dar și a altor efecte benefice, calciul din produsele lactate este important în dietele vegetariene.
Atenție: în unele regiuni, apa de la robinet poate conține o cantitate mare de calciu.
Combinați alimente vegane care conțin o mare cantitate de fier (cereale integrale și semințe) cu alimente bogate în Vitamina C. Surse pentru Vitamina C sunt fructele precum stafidele, papaya, kiwi sau legume sau ierburi precum pătrunjelul proaspăt, concentratul de tomate, paprika roșie, creson proaspăt.
De obicei, dietele vegetariene necesită o suplimentare a vitaminei B12, iar în cazul dietelor vegane această suplimentare este absolut necesară. Este recomandată o doză zilnică de 500μg de vitamina B12.
Unii oameni susțin că unele diete vegane sunt concepute pentru a atinge necesarul de vitamina B12 cu ajutorul anumitor alge, bere sau al drojdiei alimentare. Însă, toate acestea nu garantează o îngrijire adecvată.
Algele și drojdia nu conțin vitamina B12 biodisponibilă. Acest lucru se întâmplă numai în urma unui proces artificial de îmbogățire cu vitamina B12. Anumite tipuri de drojdie – sau alge – pot conține vitamina B12, dar drojdia și algele naturale nu o conțin.
Pot trece ani până când simptome clare ale deficienței de vitamina B12 să fie observate, dar acest lucru nu înseamnă că nu a cauzat anumite disfuncționalități înainte. Orice persoană ar trebui să efectueze ocazional teste care să prevină o astfel de deficiență.
Pentru o corectă analiză a deficienței sau nevoii de vitamina B12, trebuie determinată forma bioactivă a vitaminei B12 – holotranscobalamina (HoloTC). Pe lângă măsurarea HoloTC, determinarea homocisteinei și a acidului metilmalonic (MMA) s-au dovedit a fi utile.
Malabsorbția vitaminei B12 poate fi cauzată de lipsa unui factor intrinsec (IF) sau de gastrita cronică atrofică (gastrita autoimună). Infecția cu helicobacter pylori poate cauza o absorbție necorespunzătoare a vitaminei B12. Există teste care se efectuează cu sânge capilar sau testul H2 – din aerul respirabil.
Pentru femeile însărcinate sau cele care alăptează și care au o dietă vegetariană sau vegană, sunt recomandate doze zilnice de 500μg până la 1000 μg de vitamina B12, pentru un grad mai mare de siguranță. Din cauza biodisponibilității scăzute, sunt necesare doze de suplimente mai mari.
Se recomandă doze mai mari de 500μg de suplimente de vitamina B12 dacă nu apar efecte nedorite și pentru a compensa rata scăzută de absorbție.
Necesarul zilnic de vitamina B12 pentru o persoană este de aproximativ 1.5 - 2 μg. Societatea Germană pentru Nutriție (DGE) recomandă 4.0μg de vitamina B12 zilnic pentru un adolescent, 4.5μg pentru adulți și femei însărcinate și 5.5μg pentru femeile care alăptează.
Absorbția se realizează prin difuziunea pasivă pe mucoasele gurii și ale intestinului subțire și prin factorul intrinsec gastric, care generează o proteină de transport și determină absorbția de vitamina B12 în intestinul subțire. Pentru acest factor intrinsec, estimarea medie este de maximum 1.5 – 2μg la fiecare masă și există variații genetice care duc la absorbție (unele conduc la deficiență semnificativă).
Chiar și în condiții normale, absorbția vitaminei B12 este limitată de timp. Numai o mică parte (1-2%) este absorbită prin difuziunea pasivă.
O distribuție temporală, de trei ori pe zi, a vitaminei B12 prezintă mari avantaje pentru că permite factorului intrinsec să utilizeze mai bine capacitatea de transport a sa. Adăugarea unei doze semnificativ mai mari de vitamina B12 rezultă, la final, într-o absorbție mai mare (1-2% prin difuziune pasivă). Este, deci, posibilă o mărire a cantității (factorul intrinsec + difuziunea pasivă) prin administrarea a 1000μg de vitamina B12 deodată. Cei aproximativ 2μg administrați cu ajutorul factorului intrinsec plus 1% din cele 1000μg rezultă o absorbție de aproximativ 12 μg de vitamina B12.
Cu o suplimentare de 500μg de vitamina B12, femeile însărcinate sau care alăptează și care au o dietă vegetariană sau vegană, îndeplinesc limitele recomandate de DGE și nu se consideră că suferă de vreo tulburare de admisie a vitaminei B12.
Dacă tulburări de absorbție apar în această perioadă, o doză mai mare ar putea fi necesară. Acesta ar putea fi cazul pentru unele paciente care suferă de anemie. În aceste cazuri, pentru mai multă siguranță, persoanele cu o dietă vegană ar trebui să aibă parte de mai multe controale de laborator.
Femeile însărcinate sau care alăptează și care au o dietă vegetariană sau vegană ar trebui să ceară sfatul medicului și să aibă parte de consiliere nutrițională de la un specialist (sau să se folosească de materialele puse la dispoziție de instituțiile specializate). De asemenea, pentru un grad mai mare de certitudine, ar trebui să facă un set de analize de laborator. Indiferent de situație, ele ar trebui să suplimenteze doza zilnică de vitamina B12 cu 500µg.
Chiar și în cazul unei diete echilibrate – omnivoră, vegetariană sau vegană – unele suplimente sunt recomandate din faza plănuirii sarcinii și ulterior în timpul sarcinii și al alăptării, din motive de siguranță. Principalul supliment este acidul folic și, dacă este cazul, iodul și alți nutrienți în măsura în care analizele corespunzătoare arată faptul că sunt necesari.
În dieta vegană, suplimentele cu vitamina B12 sunt esențiale, iar în dieta vegetariană, acestea pot fi necesare.
Prof. Dr. Werner Seebauer este Decan al Association of German Preventologists, directorul departamentului de Medicină Preventivă - Institutul de Științe Transculturale din domeniul sănătății (Universitatea Europeană Viadrina) și directorul departamentului de Medicină Preventivă din cadrul NESA (The New European Surgical Academy). Din anul 2000, prof. dr. Werner Seebauer a lucrat doar în medicină preventivă, după zece ani petrecuți la Spitalul Universitar din Frankfurt. De asemenea, este implicat în formarea profesioniștilor din domeniul medical în ceea ce privește prevenția și nutriția
