După
introducerea sării de masă iodate, problemele legate de deficiența de iod și
gușa adesea întâlnită au scăzut, însă în 2015 și 2017, Institutul Robert Koch a
constatat că aproximativ 30% din
populația studiată în Germania (copii și adulți) aveau un aport de iod sub nevoia medie estimată.
OMS estimează că peste 390 milioane de indivizi din Europa au
deficiență de iod.
Recomandările DGE (Societatea germană de nutriție) pentru necesarul zilnic
Necesarul
zilnic de iod
|
viitoare mamă
|
Alăptare |
iod |
230μg/zi |
260μg/zi |
Grupul de lucru privind
deficiența de iod (Germania)
Necesar de iod |
vârsta |
Iod (micrograme (μg)/zi) |
bebeluși |
0-4 luni |
40 |
|
4-12 luni |
80 |
|
1-4 ani |
100 |
|
4-7 ani |
120 |
|
7-10 ani |
140 |
|
10-13 ani |
180 |
Adolescenți și adulți |
13-51 ani |
200 |
adulți |
51 ani și mai mult |
180 |
viitoare mamă (însărcinată) |
|
230 |
Alăptare |
|
260 |
Deficiența de iod
Deficiența de iod poate avea un efect
foarte negativ foarte devreme în dezvoltarea copilului sau a fetusului; acesta mărește
riscul pierderilor de sarcină, malformațiilor și împiedică dezvoltarea psihică.
Pentru mai multe informații privind
simptomele și consecințele deficienței pentru grupuri de vârstă mai înaintată,
citiți mai jos.
În sarcină, necesarul de
iod crește din cauza producției materne mărite de hormoni tiroidieni,
excretarea mărită de iod renal a femeilor însărcinate și din cauza nevoii de
dezvoltare a noului născut (transfer de placentă).
Bebelușii alăptați ai mamelor care acoperă
necesarul de iod conform recomandărilor de mai sus primesc suficient iod.
Bebelușilor alăptați trebuie să li se dea formulă de lapte îmbogățită cu iod.
Hrana complementară (porridge) introdusă din a 6 a lună trebuie, de asemenea,
îmbogățită cu iod.
Copii
pot acoperi cel mai bine necesarul de iod cu pește și produse lactate.
Există surse de hrană, în
principal prin tablete cu sare iodată și pește marin, precum cod negru și hering.
Produsele lactate pot aduce și ele o contribuție. Peștele marin* de două ori pe
săptămână, precum și consumul regulat de lapte și lactate oferă adesea doza
recomandată. Utilizarea adițională de sare de masă iodată# și consumul de produse cu sare de masă iodată
(în special pâinea) oferă o siguranță mai mare în atingerea dozei necesare.
*Trebuie
acordată atenție la pește și alte animale marine, dacă acestea vin din zone
poluate. Un pește bogat în iod este codul negru
(codul de negru din Alaska – care nu este somon, ci cod) cu aproximativ
390μg/150g și cod cu aproximativ 200μg/150g; heringul, macroul și somonul
conțin aproximativ 50-55μg/150g; creveții și midiile conțin, de asemenea, doze
mari de 120-130μg/100g.
Consumul
de alge și produse din alge* nu este
recomandat în timpul sarcinii, deoarece algele au un conținut foarte fluctuant
și adesea foarte mare de iod și pot fi bogate în arsenic și alte substanțe
contaminante.
*Nivelurile de iod din alge și produsele din plante
marine a prezentat fluctuații semnificative în măsurători (între 5 și 11.000 mg
per kilogram de greutate uscată). Astfel, există o nesiguranță serioasă cu
privire la supradoză.
Este mai bun consumul de
alimente mediteraneene cu conținut de iod relativ constant, precum pește de
mare, lapte, lactate și ouă plus utilizarea adițională de hrană din sare iodată
(de ex.: pâine).
# La
utilizarea de sare de masă iodată, se poate recomanda aproximativ jumătate de
doză zilnică de iod prin intermediul consumului recomandat de sare de 5-6g /
zi. Cu toate acestea, adesea nu se utilizează sarea de masă iodată (în Germania
doar aproximativ 25-30% din produsele sărate conțin sare de
masă iodată). In lista de ingrediente a produselor finisate, doza de
iod trebuie să fie declarată.
La
brutărie, trebuie să întrebați dacă și cât de mult iod folosește brutarul
pentru pâinea pe care o produce.
În Germania, sarea de masă iodată conține între 15
și 25 mg de iod per kilogram de sare de masă. Apropo,
sarea de mare nu conține mai mult iod decât sarea neiodată din salină! Ci doar
0,1-0,2 mg iod per kilogram de sare (prin urmare, nu este vorba de cantități
relevante).
În ultimii ani, industria alimentară nu
a folosit în mod predominant sare iodată (doar aproximativ 25-30% din
produsele sărate conțineau sare iodată). Pentru obiectivele de sănătate ale
publicului, industria alimentară (în special brutarii) ar trebui să
folosească forma iodată la utilizarea sării de masă. |
Suplimentele
cu iod sunt recomandate la femei care au niveluri de iod prea scăzute și care
doresc să rămână însărcinate și cel târziu la începutul
sarcinii, dacă acestea au o rezervă incertă de iod. Doza de supliment de iod trebuie să fie între 100 și 150 μg / zi, în plus față de
regim, deoarece doza rămasă trebuie să fie oferită de regimul alimentar (în
special prin consumul de pește și de alimente cu sare iodată). Cu un consum
mare de pește, suplimentele pot fi inutile.
În
cazul anumitor dezechilibre metabolice și a anumitor boli, poate exista o
nevoie diferită. În astfel de cazuri și necesar în boala tiroidiană, acestea
trebuie discutate cu medicul.
Boala
autoimună a glandei tiroide - risc de supradoză de iod
Experții din grupul de
lucru cu privire la deficiența de iod notează faptul că chiar și în boala
autoimună a glandei tiroide Hashimoto, dozele prea mari* de iod sunt
obținute foarte greu cu cantitățile uzuale de pește, ouă și lactate și
produsele consumate uzual cu sare de masă iodată.
* în cazul hipertiroidismului,
nu trebuie consumată nicio doză de iod peste 300 μg/zi, deoarece acesta
poate duce la reacții inflamatorii crescute ale glandei tiroide.
Prin urmare, pentru a nu ajunge la astfel de doze, ca
precauție, nu trebuie consumate tablete cu iod și alge, ape „vindecătoare”
ce conțin iod sau alimente japoneze ce conțin alge (de ex. sushi). Alte preparate din alge și plante marine
(vedeți mai sus) trebuie de asemenea evitate.
În măsura în care există deja o inflamație cronică cu
inactivitatea glandei tiroide, cantitățile mari de iod nu vor mai dăuna,
deoarece nu se mai absoarbe iod în glanda tiroidă.
În
ultimii ani, a existat o incidență în creștere a tiroiditei Hashimoto – aproximativ 5%
din germani au anticorpi împotriva glandei tiroide – femeile de 9 ori mai
mult, adesea debutând între 30-50 ani – în etapele primare este de obicei
asimptomatică; în timp, hipertiroidismul se poate dezvolta și în ultimele
etape poate deveni o subfuncție (hipotiroidism). Din
cauza producției scăzute de hormoni tiroidieni (producția de T4 )
ce vine odată cu înaintarea în vârstă, este necesar un control pe viață al
parametrilor tiroidei (în special a TSHului produs în creier, care stimulează
glanda tiroidă pentru producția de hormoni (hormoni T3 și T4).
Hipertiroidismul poate fi cauzat
și de așa-numitele noduri „fierbinți” (autonome) sau boala Basedow. Chiar și aceste noduri autonome sunt adesea
declanșate de deficiență de iod de-a lungul timpului. În boala Basedow, există o direcționare greșită determinată genetic a
sistemului imunitar care stimulează glanda tiroidă să mărească producția de
hormoni. Astfel de boli trebuie să fie
controlate și tratate de endocrinologi. Sub terapie adecvată, nu există nicio
problemă cu un aport normal de iod. Vă
reamintim că, în aceste cazuri, consumul de iod nu trebuie să depășească 300
μg pe zi. Deoarece există oameni care nu sunt
diagnosticați cu hipertiroidism (numărul de cazuri neraportate este adesea
descris ca fiind mare – nu sunt disponibile date exacte privind întreaga
populație), trebuie să existe un avertisment împotriva dozelor în exces de
iod. Trebuie acordată întotdeauna
atenție: medicamentelor ce conțin iod,
agenților de contrast pentru raze X, dezinfectanților de piele, suplimentelor
de dietă în doze mari, consumul de anumite alge – posibil în sushi, altfel,
simptomele de hipertiroidism pot fi declanșate și agravate. |
Alergia
la iod
Conform grupului de experți privind deficiența
de iod, sursele de iod furnizate prin hrană (iod din alimente sau sare iodată)
nu îndeplinesc niciuna din cerințele privind reacțiile imune în sensul alergiei
la iod. Declanșarea unei alergii la iod necesită molecule mai mari de iod decât
cele care se găsesc în hrană. Alergia la iod apare doar în legătură cu
medicamentele ce conțin iod z.B., mediu de contrast raze X, dezinfectanți de
piele.
Prin urmare, persoanele care suferă
de alergie la iod nu pot avea un regim scăzut în iod; acestea au nevoie de
aceleași doze zilnice de iod din hrană, conform recomandărilor pentru
respectivele grupuri de vârstă.
Glanda tiroidă necesită
iod pentru a produce hormonii tiroidieni triiodotironina (T3) și tiroxina (T4).
La deficiența de iod, glanda tiroidă încearcă să compenseze pentru producția
redusă prin mărirea țesutului tiroidei, ceea ce poate cauza gușa. Această creștere nu este întotdeauna vizibilă
extern atunci când glanda tiroidă crește în interior.
Rezultatele pot fi o senzație
de constricție a gâtului și dificultate la înghițire sau respirație. În
astfel de cazuri, trebuie realizată o sonografie
a glandei tiroide, precum și determinarea hormonilor tiroidieni și a TSH*
(hormonul care stimulează tiroida). * Valoarea TSH trebuie examinată, deoarece
cu hormoni tiroidieni încă la nivel normal (T3 și T4), un hipotiroidism latent
sau ascuns poate fi deja prezent; apoi TSHul este eliberat din glanda pituitară
în creier într-un mod mai puternic.
Cele mai serioase efecte
ale deficienței de iod cu hipotiroidism au loc în timpul sarcinii.
După cum am arătat mai sus, pot exista afecțiuni severe care împiedică
dezvoltarea creierului fetusului și nou-născutului. Pot apărea retardul mental (cretinism) și pierderea
auzului, dar și afecțiuni care împiedică dezvoltarea oaselor cu deficit
de creștere.
Cu deficiența severă de iod, afecțiunile care împiedică dezvoltarea
mentală cu cretinism și dizabilitate mentală pronunțată sunt ireversibile.
Acestea nu sunt observate
în cazul unei deficiențe mai puțin severe, însă apar numeroase deficite
cognitive de învățare și probleme de memorie; printre altele, deficitul de
atenție, boala de hiperactivitate ADHD este observată mai frecvent.
Hipotiroidismul este
însoțit la orice vârstă de oboseală crescută, slăbirea concentrării și pierderea
performanței; și este descrisă și o sensibilitate mai mare la infecție.
Probleme cu părul și pielea apar mai frecvent. La adulți, infertilitatea
este adesea observată.
Deficiența
de iod poate avea efecte la diferite vârste cu deficite consecvențiale
semnificative asupra nivelului mental și fizic, precum și cu boli.
În sarcină și în primul
an de viață, deficiența de iod poate avea cel mai serios
efect și trebuie evitată.
Un plan de nutriție
echilibrată, conform piramidei alimentelor (cu produse lactate de 1-2 ori
pe săptămână și zilnic – de la animale care au aditivi cu iod în alimentație)
și pentru siguranță, utilizarea sării de masă iodate (în special în coacerea
pâinii* – de ex.: la brutărie – întrebați de aceasta) poate aduce un aport
adecvat.
*Alte produse ce pot
conține suficientă sare, precum brânza tare și cârnații, oferă iod dacă au fost
produse cu sare iodată; cu toate acestea, aceste alimente (în special cârnații)
trebuie consumate mai puțin din motive nutriționale (consultați scrisoarea de
învățare privind piramida alimentelor – NL 8-9)
De asemenea, produsele
din alge și plante marine trebuie evitate de femeile însărcinate, deoarece uneori
conțin doze extrem de mari de iod.
În
cazul unui aport incert de iod în timpul sarcinii și lactației,
trebuie realizat un consum suplimentar de tablete de iod (150 până la
200 μg iod pe zi) pentru siguranță.
La
femei cu boli autoimune precum tiroidita Hashimoto sau boala Basedow în
remisie trebuie efectuat un consult de către medicul curant, care poate
analiza condițiile și valorile în detaliu.
În
momentul în care vă doriți să aveți copii, înainte de sarcină și în perioada de
început a sarcinii, trebuie examinate valorile de acid folic și cele de ser de
iod și hormonii tiroidieni.
Prof. Dr. Werner Seebauer este Decan al Association of German Preventologists, directorul departamentului de Medicină Preventivă - Institutul de Științe Transculturale din domeniul sănătății (Universitatea Europeană Viadrina) și directorul departamentului de Medicină Preventivă din cadrul NESA (The New European Surgical Academy). Din anul 2000, prof. dr. Werner Seebauer a lucrat doar în medicină preventivă, după zece ani petrecuți la Spitalul Universitar din Frankfurt. De asemenea, este implicat în formarea profesioniștilor din domeniul medical în ceea ce privește prevenția și nutriția