Deficiența de iod în sarcină - lactație și mai târziu

MediNews

08.07.2021
1345 vizualizari
Printeaza

Deficiența de iod în sarcină - lactație și mai târziu

MediNews

După introducerea sării de masă iodate, problemele legate de deficiența de iod și gușa adesea întâlnită au scăzut, însă în 2015 și 2017, Institutul Robert Koch a constatat că aproximativ 30% din populația studiată în Germania (copii și adulți) aveau un aport de iod sub nevoia medie estimată.

 

OMS estimează că peste 390 milioane de indivizi din Europa au deficiență de iod.

 

Recomandările DGE (Societatea germană de nutriție) pentru necesarul zilnic

Necesarul zilnic de iod

 

viitoare mamă

Alăptare

iod

230μg/zi
(OMS 200μg/zi)

260μg/zi
(OMS 200μg/zi)

 

Grupul de lucru privind deficiența de iod (Germania)

Necesar de iod

vârsta

Iod (micrograme (μg)/zi)

bebeluși

0-4 luni

40

 

4-12 luni

80

 

1-4 ani

100

 

4-7 ani

120

 

7-10 ani

140

 

10-13 ani

180

Adolescenți și adulți

13-51 ani

200

adulți

51 ani și mai mult

180

viitoare mamă (însărcinată)

 

230

Alăptare

 

260

 

Deficiența de iod

Deficiența de iod poate avea un efect foarte negativ foarte devreme în dezvoltarea copilului sau a fetusului;  acesta mărește riscul pierderilor de sarcină, malformațiilor și împiedică dezvoltarea psihică. Pentru mai multe informații privind simptomele și consecințele deficienței pentru grupuri de vârstă mai înaintată, citiți mai jos.

În sarcină, necesarul de iod crește din cauza producției materne mărite de hormoni tiroidieni, excretarea mărită de iod renal a femeilor însărcinate și din cauza nevoii de dezvoltare a noului născut (transfer de placentă).

Bebelușii alăptați ai mamelor care acoperă necesarul de iod conform recomandărilor de mai sus primesc suficient iod. Bebelușilor alăptați trebuie să li se dea formulă de lapte îmbogățită cu iod. Hrana complementară (porridge) introdusă din a 6 a lună trebuie, de asemenea, îmbogățită cu iod.

Copii pot acoperi cel mai bine necesarul de iod cu pește și produse lactate.

Surse nutriționale

Există surse de hrană, în principal prin tablete cu sare iodată și pește marin, precum cod negru și hering. Produsele lactate pot aduce și ele o contribuție. Peștele marin* de două ori pe săptămână, precum și consumul regulat de lapte și lactate oferă adesea doza recomandată. Utilizarea adițională de sare de masă iodată#  și consumul de produse cu sare de masă iodată (în special pâinea) oferă o siguranță mai mare în atingerea dozei necesare.

*Trebuie acordată atenție la pește și alte animale marine, dacă acestea vin din zone poluate. Un pește bogat în iod este codul negru (codul de negru din Alaska – care nu este somon, ci cod) cu aproximativ 390μg/150g și cod cu aproximativ 200μg/150g; heringul, macroul și somonul conțin aproximativ 50-55μg/150g; creveții și midiile conțin, de asemenea, doze mari de 120-130μg/100g.

Consumul de alge și produse din alge* nu este recomandat în timpul sarcinii, deoarece algele au un conținut foarte fluctuant și adesea foarte mare de iod și pot fi bogate în arsenic și alte substanțe contaminante.  

*Nivelurile de iod din alge și produsele din plante marine a prezentat fluctuații semnificative în măsurători (între 5 și 11.000 mg per kilogram de greutate uscată). Astfel, există o nesiguranță serioasă cu privire la supradoză.

Este mai bun consumul de alimente mediteraneene cu conținut de iod relativ constant, precum pește de mare, lapte, lactate și ouă plus utilizarea adițională de hrană din sare iodată (de ex.: pâine).

# La utilizarea de sare de masă iodată, se poate recomanda aproximativ jumătate de doză zilnică de iod prin intermediul consumului recomandat de sare de 5-6g / zi. Cu toate acestea, adesea nu se utilizează sarea de masă iodată (în Germania  doar aproximativ 25-30% din produsele sărate conțin sare de masă iodată). In lista de ingrediente a produselor finisate, doza de iod trebuie să fie declarată.

La brutărie, trebuie să întrebați dacă și cât de mult iod folosește brutarul pentru pâinea pe care o produce.

În Germania, sarea de masă iodată conține între 15 și 25 mg de iod per kilogram de sare de masă.

Apropo, sarea de mare nu conține mai mult iod decât sarea neiodată din salină!  Ci doar 0,1-0,2 mg iod per kilogram de sare (prin urmare, nu este vorba de cantități relevante).

 

În ultimii ani, industria alimentară nu a folosit în mod predominant sare iodată (doar aproximativ 25-30% din produsele sărate conțineau sare iodată).

Pentru obiectivele de sănătate ale publicului, industria alimentară (în special brutarii) ar trebui să folosească forma iodată la utilizarea sării de masă.

 

Suplimente

Suplimentele cu iod sunt recomandate la femei care au niveluri de iod prea scăzute și care doresc să rămână însărcinate și cel târziu la începutul sarcinii, dacă acestea au o rezervă incertă de iod. Doza de supliment de iod trebuie să fie între 100 și 150 μg / zi, în plus față de regim, deoarece doza rămasă trebuie să fie oferită de regimul alimentar (în special prin consumul de pește și de alimente cu sare iodată). Cu un consum mare de pește, suplimentele pot fi inutile.

În cazul anumitor dezechilibre metabolice și a anumitor boli, poate exista o nevoie diferită. În astfel de cazuri și necesar în boala tiroidiană, acestea trebuie discutate cu medicul.

 

Boala autoimună a glandei tiroide - risc de supradoză de iod

Experții din grupul de lucru cu privire la deficiența de iod notează faptul că chiar și în boala autoimună a glandei tiroide Hashimoto, dozele prea mari* de iod sunt obținute foarte greu cu cantitățile uzuale de pește, ouă și lactate și produsele consumate uzual cu sare de masă iodată.

* în cazul hipertiroidismului, nu trebuie consumată nicio doză de iod peste 300 μg/zi, deoarece acesta poate duce la reacții inflamatorii crescute ale glandei tiroide.

Prin urmare, pentru a nu ajunge la astfel de doze, ca precauție, nu trebuie consumate tablete cu iod și alge, ape „vindecătoare” ce conțin iod sau alimente japoneze ce conțin alge (de ex. sushi). Alte preparate din alge și plante marine (vedeți mai sus) trebuie de asemenea evitate.

În măsura în care există deja o inflamație cronică cu inactivitatea glandei tiroide, cantitățile mari de iod nu vor mai dăuna, deoarece nu se mai absoarbe iod în glanda tiroidă.

În ultimii ani, a existat o incidență în creștere a tiroiditei Hashimoto  – aproximativ 5% din germani au anticorpi împotriva glandei tiroide – femeile de 9 ori mai mult, adesea debutând între 30-50 ani – în etapele primare este de obicei asimptomatică; în timp, hipertiroidismul se poate dezvolta și în ultimele etape poate deveni o subfuncție (hipotiroidism).

Din cauza producției scăzute de hormoni tiroidieni (producția de T4 ) ce vine odată cu înaintarea în vârstă, este necesar un control pe viață al parametrilor tiroidei (în special a TSHului produs în creier, care stimulează glanda tiroidă pentru producția de hormoni (hormoni T3 și T4).

 

Hipertiroidismul poate fi cauzat și de așa-numitele noduri „fierbinți” (autonome) sau boala Basedow.  Chiar și aceste noduri autonome sunt adesea declanșate de deficiență de iod de-a lungul timpului.

 

În boala Basedow, există o direcționare greșită determinată genetic a sistemului imunitar care stimulează glanda tiroidă să mărească producția de hormoni.

 

Astfel de boli trebuie să fie controlate și tratate de endocrinologi. Sub terapie adecvată, nu există nicio problemă cu un aport normal de iod. Vă reamintim că, în aceste cazuri, consumul de iod nu trebuie să depășească 300 μg pe zi.

 

Deoarece există oameni care nu sunt diagnosticați cu hipertiroidism (numărul de cazuri neraportate este adesea descris ca fiind mare – nu sunt disponibile date exacte privind întreaga populație), trebuie să existe un avertisment împotriva dozelor în exces de iod.

 

Trebuie acordată întotdeauna atenție:  medicamentelor ce conțin iod, agenților de contrast pentru raze X, dezinfectanților de piele, suplimentelor de dietă în doze mari, consumul de anumite alge – posibil în sushi, altfel, simptomele de hipertiroidism pot fi declanșate și agravate.

 

 

Alergia la iod

 

Conform grupului de experți privind deficiența de iod, sursele de iod furnizate prin hrană (iod din alimente sau sare iodată) nu îndeplinesc niciuna din cerințele privind reacțiile imune în sensul alergiei la iod. Declanșarea unei alergii la iod necesită molecule mai mari de iod decât cele care se găsesc în hrană. Alergia la iod apare doar în legătură cu medicamentele ce conțin iod z.B., mediu de contrast raze X, dezinfectanți de piele.

 

Prin urmare, persoanele care suferă de alergie la iod nu pot avea un regim scăzut în iod; acestea au nevoie de aceleași doze zilnice de iod din hrană, conform recomandărilor pentru respectivele grupuri de vârstă.

 

Mai multe informații despre deficiența de iod

Glanda tiroidă necesită iod pentru a produce hormonii tiroidieni triiodotironina (T3) și tiroxina (T4). La deficiența de iod, glanda tiroidă încearcă să compenseze pentru producția redusă prin mărirea țesutului tiroidei, ceea ce poate cauza gușa.  Această creștere nu este întotdeauna vizibilă extern atunci când glanda tiroidă crește în interior.

Rezultatele pot fi o senzație de constricție a gâtului și dificultate la înghițire sau respirație. În astfel de cazuri, trebuie realizată o sonografie a glandei tiroide, precum și determinarea hormonilor tiroidieni și a TSH* (hormonul care stimulează tiroida). * Valoarea TSH trebuie examinată, deoarece cu hormoni tiroidieni încă la nivel normal (T3 și T4), un hipotiroidism latent sau ascuns poate fi deja prezent; apoi TSHul este eliberat din glanda pituitară în creier într-un mod mai puternic. 

Cele mai serioase efecte ale deficienței de iod cu hipotiroidism au loc în timpul sarcinii. După cum am arătat mai sus, pot exista afecțiuni severe care împiedică dezvoltarea creierului fetusului și nou-născutului. Pot apărea retardul mental (cretinism) și pierderea auzului, dar și afecțiuni care împiedică dezvoltarea oaselor cu deficit de creștere.

Cu deficiența severă de iod, afecțiunile care împiedică dezvoltarea mentală cu cretinism și dizabilitate mentală pronunțată sunt ireversibile.

Acestea nu sunt observate în cazul unei deficiențe mai puțin severe, însă apar numeroase deficite cognitive de învățare și probleme de memorie; printre altele, deficitul de atenție, boala de hiperactivitate ADHD este observată mai frecvent.

Hipotiroidismul este însoțit la orice vârstă de oboseală crescută, slăbirea concentrării și pierderea performanței; și este descrisă și o sensibilitate mai mare la infecție. Probleme cu părul și pielea apar mai frecvent. La adulți, infertilitatea este adesea observată.

 

Sumar

Deficiența de iod poate avea efecte la diferite vârste cu deficite consecvențiale semnificative asupra nivelului mental și fizic, precum și cu boli.

În sarcină și în primul an de viață, deficiența de iod poate avea cel mai serios efect și trebuie evitată.

Un plan de nutriție echilibrată, conform piramidei alimentelor (cu produse lactate de 1-2 ori pe săptămână și zilnic – de la animale care au aditivi cu iod în alimentație) și pentru siguranță, utilizarea sării de masă iodate (în special în coacerea pâinii* – de ex.: la brutărie – întrebați de aceasta) poate aduce un aport adecvat.

*Alte produse ce pot conține suficientă sare, precum brânza tare și cârnații, oferă iod dacă au fost produse cu sare iodată; cu toate acestea, aceste alimente (în special cârnații) trebuie consumate mai puțin din motive nutriționale (consultați scrisoarea de învățare privind piramida alimentelor – NL 8-9)

De asemenea, produsele din alge și plante marine trebuie evitate de femeile însărcinate, deoarece uneori conțin doze extrem de mari de iod. 

În cazul unui aport incert de iod în timpul sarcinii și lactației, trebuie realizat un consum suplimentar de tablete de iod (150 până la 200 μg iod pe zi) pentru siguranță.

La femei cu boli autoimune precum tiroidita Hashimoto sau boala Basedow în remisie trebuie efectuat un consult de către medicul curant, care poate analiza condițiile și valorile în detaliu.

 

În momentul în care vă doriți să aveți copii, înainte de sarcină și în perioada de început a sarcinii, trebuie examinate valorile de acid folic și cele de ser de iod și hormonii tiroidieni. 

Prof. Dr. Werner Seebauer este Decan al Association of German Preventologists, directorul departamentului de Medicină Preventivă - Institutul de Științe Transculturale din domeniul sănătății (Universitatea Europeană Viadrina) și directorul departamentului de Medicină Preventivă din cadrul NESA (The New European Surgical Academy). Din anul 2000, prof. dr. Werner Seebauer a lucrat doar în medicină preventivă, după zece ani petrecuți la Spitalul Universitar din Frankfurt. De asemenea, este implicat în formarea profesioniștilor din domeniul medical în ceea ce privește prevenția și nutriția


inapoi