Cum se poate diagnostica precoce cancerul de prostata

Cancerul de prostata este unul dintre cele mai frecvente si cele mai agresive tipuri de cancer la barbat. Se estimeaza ca unul din sapte barbati va dezvolta cancer de prostata in timpul vietii. Atunci cand diagnosticul se stabileste tardiv, rezultatele tratmentelor de care dispunem in prezent sunt modeste, iar mortalitatea deosebit de ridicata. Un factor extrem de gravitate este caracterul metastazant al acestui cancer; in mod special metastazele osoase sunt responsabile de un procent important din mortalitatea de care este grevat cancerul de prostata. Calitatea vietii acestor bolnavi este grav afectata datorita durerilor osoase precum si fracturilor in os patologic care, la randul lor, pot da nastere la numeroase complicatii.

In acelasi timp, cancerul de prostata face parte din categoria acelor tipuri de cancer care in momentul de fata pot fi diagnosticate precoce. Foarte multe tari, inclusiv Romania, promoveaza programe de screening al cancerului de prostata, care s-au dovedit foarte eficiente.

Testul esential de la care porneste screeningul este denumit prescurtat PSA (Prostate specific antigen= antigenul specific prostatic) si consta intr-o simpla proba de sange care poate fi prelevata si cu ocazia altor investigatii sau, la cerere, in mod special pentru aceasta determinare.

Cine trebuie sa efectueze acest test?

In principiu, toti barbatii dupa ce au trecut de 50 de ani, iar la cei cu factori de risc, dupa ce au trecut de 40 de ani. Intre factorii de risc pe primul loc se afla antecedentele familiale: rude apropiate barbati care au avut cancer de prostata sau rude apropiate femei care au avut cancer mamar sau genital. Alti factori de risc sunt considerati obezitatea, fumatul, dieta bogata in grasimi si sedentarismul.

In general se considera riscul de cancer crescut atunci cand nivelul PSA depaseste 1,4 ng/ml la barbatii sub 40 ani,  2 ng/ ml la cei intre 40-50 ani, 3,1 ng/ml intre 50-60 ani, 4,1 ng/ml intre 60-70 ani si 4,4 ng/ml peste 70 ani.

De notat, insa, ca exista cancer de prostata si cu PSA sub 4 ng/ml si, invers, nivelul PSA poate fi crescut peste 4 ng/ml si intr-o serie de afectiuni benigne precum prostatia sau hiperplazia beninga de prostata. Aceste situatii vor fi discutate cu medicul urolog care este cel care va stabili conduita in continuare.

Un factor de alarma major este cresterea constanta si progresiva a PSA, ceea ce, de obicei, semnifica diagnosticul de cancer.

Atunci cand se constata o crestere a valorilor PSA dincolo de limitele mentionate mai sus, pacientul trebuie sa se adreseze imediat medicului deoarece un diagnostic precoce ii poate salva viata.

De regula, pasul urmator in depistarea cancerului de prostata este un examen IRM (imagistica prin rezonanta magnetica) urmat de biopsie, care este efectuata de catre medicul urolog.

In cazul in care biopsia a depistat un cancer, tot medicul urolog este cel care va indica si tratamentul. In ultimul timp, radioterapia a facut progrese remarcabile si poate fi indicata in anumite forme ale bolii. Pe primul plan ramane, insa, interventia chirurgicala care se numeste prostatectomie radicala si consta in indepartarea in totalitate a prostatei impreuna cu veziculele seminale dar cu pastrarea integrala a sfincterului urinar si, pe cat posibil, a nervilor erectori, cei care asigura o functie sexuala normala dupa operatie.

Aceste obiective sunt indeplinite cel mai bine in prezent cu ajutorul chirurgiei robotice, in care atat vizibilitatea superioara cat si posibilitatea de a efectua manevrele chirurgicale cu mai multa usurinta si precizie confera cea mai mare siguranta in atingerea obiectivelor operatiei.

In aceste conditii, prostatectomia radicala robotica ofera maximum de siguranta atat in ceea ce priveste evolutia la distanta a cancerului prostatic cat si in ceea ce priveste calitatea vietii pacientului, cu referire directa la functia urinara si la functia sexuala a acestuia.

Evolutia la distanta a cancerului va fi monitorizata ulteriror tot cu ajutorul testului PSA, ale carui valori trebuie sa revina la normal consecutiv operatiei si sa mentina tot restul vietii la acest nivel. Orice crestere ulterioara a valorilor PSA semnifica, de regula, recidiva bolii si trebuia sa il aduca din nou pe bolnav la medicul urolog si la medicul oncolog.

In ansamblu, insa, pentru cazurile depistate precoce rezultatele la distanta dupa tratament sunt foarte bune. De aceea consideram ca testul PSA trebuie avut in vedere de toti barbatii dupa varsta de 50 de ani si efecutat ori de cate ori este posibil. Deoarece peste aceasta varsta exista si alte motive de a efectua analize de sange, recomandarea ar fi ca testul sa fie facut cat mai des mai ales ca, asa cum afirmam si mai sus, cresterea constanta, chiar si cu valori mici, poate fi un semnal de alarma. Daca nu sunt alte motive de a preleva sange pentru analize, testul PSA ar trebui facut cel putin de 1-2 ori/an.