Nevoia pentru anumiți micronutrienți crește semnificativ în timpul sarcinii și al alăptării, iar necesarul suplimentar pentru cele mai multe vitamine și minerale poate fi satisfăcut printr-o selecție echilibrată a alimentelor cu o mare densitate nutritivă.

Acest lucru face să nu fie necesar ca dieta să conțină un număr mare de calorii. Fructele și legumele (inclusiv salatele), precum și cerealele integrale, leguminoasele, varza și semințele sunt mai recomandate în această perioadă decât de obicei. 

În ceea ce privește unii nutrienți, poate fi mai dificil uneori să fie preluați din alimentație, așa că, pentru mai multă siguranță, este recomandată administrarea suplimentelor standardizate.

Recomandările Societății Germane de Nutriție (DGE) - (pentru doze suplimentare vezi mai jos)

Nutrient/ Element de legătură - Doză zilnică	Femeie însărcinată	Femeie care alăptează
Acid folic	În perioada de planificare a sarcinii - 400 µg/zi În timpul sarcinii - 550 µg/zi La începutul sarcinii (dacă nu s-au luat suplimente anterior)* - 800 µg /zi în primul trimestru	450µg/zi
Iod	230 µg/zi - (Organizația Mondială a Sănătății recomandă 200 µg/zi)	260 µg/zi - (Organizația Mondială a Sănătății recomandă 200 µg/zi)
Fier	30mg/zi	20mg/zi

În funcție de anumite boli sau tulburări metabolice, valorile pot fi diferite. În aceste situații, trebuie consultat un medic, iar dacă este nevoie, acesta va ajusta valorile, în raport cu dozele standard pentru suplimente.

Acidul folic

Înainte, în timpul sarcinii și al alăptării, pe lângă o dietă echilibrată cu surse mari de acid folic, o mare parte din cantitatea necesară, pentru un grad mai mare de siguranță, ar trebui administrată cu ajutorul unor suplimente nutriționale (acidul folic este sensibil la căldură și lumină):

• Cu cel puțin 4 săptămâni înainte de sarcină (concepție) este recomandată administrarea acidului folic, o doză de 400µg/zi
• Dacă acest lucru nu se întâmplă, 800µg/zi ar trebui administrați până la sfârșitul primului trimestru al sarcinii
• Ulterior, este recomandată o doză zilnică de 550µg/zi (preferabil 600 µg/zi) – minimun 400 µg/zi (preferabil 450-500 µg/zi) ca supliment.
• Pentru mai multă siguranță, doza de acid folic ar trebui crescută la 450µg/zi în perioada alăptării.

Iodul

Suplimentarea iodului pentru femeile însărcinate sănătoase este recomandată într-o cantitate de 100-150 µg/zi în completarea dietei, din moment ce restul necesarului de iod este oferit de alimentație (în special consumul de pește și a alimentelor cu sare iodată). 

* dacă dieta conține suficiente surse de iod, suplimentarea nu mai este necesară.

În cazul problemelor cu tiroida, este esențială consultarea medicului înainte de administrarea vreunor suplimente.

Deficiența de iod mărește șansele de pierdere a sarcinii, a malformaților și împiedică dezvoltarea mentală. 

Resurse alimentare: sarea de masă iodată, pește de mare precum merlan sau hering de două ori pe săptămână, laptele și produsele lactate. Trebuie să fiți atenți în legătură cu peștele sau alte animale marine, ele provenind uneori din zone contaminate.

Acizii Grași Omega-3 (DHA/EPA)

Sunt recomandate, în timpul sarcinii, cel puțin 200mg/zi de acizi grași Omega-3 (în formele bioactive DHA și EPA). Suplimentarea cu 1-2g/zi poate aduce importante beneficii, așa că o astfel de doză poate fi inclusă chiar dacă dieta (spre exemplu, consumul de pește de mare de 2 ori pe săptămână) deja oferă această cantitate de acizi grași. Nu este indicată suplimentarea cu mai mult de 4g/zi. – 2g DHA/EPA este o doză zilnică suficientă.

Următoarele afirmații medicale din partea EFSA sunt permise, bazându-se pe date științifice: http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.2903/j.efsa.2011.2078/full

Efecte ale acidului docosahexaenoic (DHA) și ale acidului eicosapentaenoic (EPA)

• Favorizează dezvoltarea creierului, a ochilor și a nervilor
• Menține funcționarea normală a creierului
• Menține funcționarea normală a inimii
• Ajută sănătatea mamei în perioada sarcinii și a alăptării când necesarul de acizi grași Omega-3 este mai mare
• Ajută pielea și membranele mucoase ale tractului digestiv
• Îmbunătățește dispoziția
• Au efecte anti-inflamatorii asupra structurii celulelor membranare
• Menține în sânge un nivel normal al colesterolului de tip lipoproteină cu densitate mică. 

Trebuie evidențiat faptul că efectele nu pot fi considerate izolat. Numeroși alți factori joacă întotdeauna un rol în alimentația sănătoasă. Astfel, o persoană poate observa sensibilitatea administrării de suplimente cu acizi grași Omega-3, dar efectele nu pot fi explicate doar de simpla administrare a acestor suplimente. Pe lângă indicația necesității unei diete echilibrate, trebuie arătat că o supradoză de suplimente de acizi grași trebuie evitată, aceasta provocând efecte nedorite.

Recomandările legate de dozele unor astfel de suplimente nutriționale trebuie respectate. Dacă este posibil, unele doze mai mari pot fi recomandate ca parte a terapiei de către medici sau terapeuți. Chiar și în cazul dozelor normale, la fel ca în cazul oricăror alimente, pot apărea efecte nedorite sau chiar contraindicații în funcție de chestiuni specifice individuale. Aceste lucruri trebuie discutate cu medicii. De obicei, suplimentele cu acizi grași Omega-3 nu produc complicații și sunt bine tolerate. 

Vitamina D

Necesarul de vitamina D este acoperit doar 10% cu ajutorul alimentației, restul necesitând contactul direct al pielii cu lumina solară. Este indicată administrarea de suplimente în anumite perioade ale anului sau când alți factori vă împiedică să aveți un contact suficient cu soarele și pielea nu produce suficientă vitamina D. Acest lucru nu afectează doar femeile însărcinate sau care alăptează. Din moment ce vitamina D este solubilă în grăsime și este stocată în țesutul adipos pentru o anumită perioadă, corpul deține anumite rezerve, nivelul acestora variind la fiecare om în parte. Cea mai sigură cale de a evalua ce doze de suplimente sunt necesare o reprezintă analizele de sânge. 

O valoare a serului sangvin de vitamina D de aproximativ 70ng/ml este considerată de unii doctori ca o valoare de referință. Dar o analiză a noilor studii poate arăta faptul că o valoare mai scăzută, de 20ng/ml, poate fi suficientă, iar 30ng/ml pentru majoritatea absolută a participanților la studiu a fost considerată suficientă (inclusiv persoanele care sunt considerate ca fiind o grupă de risc major de a dezvolta alte boli în cazul deficienței).

Trebuie evidențiat faptul că – în contextul prevenției – nu sugerez, precum alți colegi, pentru atingerea valorilor de referință, doze mari de suplimente consumate zilnic. Chiar dacă rezultatele unor terapii sunt pozitive, uneori conținând doze însemnate, există prea puține dovezi în ceea ce privește dozele necesare grupelor de risc și nu se poate ignora faptul că doze mari administrate pe termen lung pot avea rezultate nedorite (doze prea mari pot declanșa o problemă care nu va fi imediat considerată un efect secundar).

Recomandarea mea se bazează pe instrucțiunile instituțiilor specializate: aceasta prevede că între 1000 și 2000 IU de vitamina D3 zilnic sunt suficiente pentru majoritatea persoanelor. S-a dovedit faptul că aceste valori îndepărtează riscul unei supradoze. În acest fel, recomand o suplimentare cu vitamina D în această cantitate în situația în care nu aveți suficient contact cu soarele. Verificați-vă valoarea serului din sânge iarna, însă și în iunie, când aveți mai mult contact cu soarele. 

O valoare de 30ng/ml ar trebui să fie îndeajuns în medicina de prevenție. Totuși, dacă apar neplăceri de orice fel, o creștere a valorii de suplimente la 50-70ng/ml poate reprezenta o soluție. Trebuie, de asemenea, clarificat faptul că o cantitate mai mare de ser nu este necesară în cazul în care o persoană are o valoare scăzută a proteinei de legătură a vitaminei D. Acest lucru însemnă faptul că o valoare mai mică a cantității de ser poate genera o cantitate mai mare de vitamina D. Determinarea vitaminei D libere (formă bioactivă) și a proteinei de legătură a vitaminei D (VDBP).

Note și recomandări: din moment ce 95-99% din vitamina D din ser se află în formă legată (cu ajutorul proteinei de legătură a vitaminei D, VDBP), este crucial câtă VDBP este produsă genetic. Valori mici ale VDBP înseamnă că doze mai mici de vitamina D sunt necesare – valorile mari de referință de 70ng/ml nu sunt de actualitate. O analiză suplimentară a vitaminei D bioactive (vitamina D liberă), oferă chiar mai multă claritate.

Vitamina D pentru copii

Din moment ce apariția vitaminei D în corp este stimulată, în principal, de contactul soarelui cu pielea, iar acesta este scăzut în cazul culturii noastre, copiii primesc cantitatea necesară de vitamina D cu ajutorul suplimentelor, acordate conform specificațiilor instituțiilor acreditate. 

• În primul an de viață, 400-500 IU de vitamina D pot fi administrate oral. În cazul în care copilul s-a născut în lunile de iarnă sau prematur, suplimentele sunt administrate și în al doilea an de viață, până la trecerea iernii.
• Pentru bebelușii născuți prematur este recomandată o doză de 800-1000 IU/zi în primele luni.

Printre altele, vitamina D ajută dezvoltarea dinților și a oaselor. Aceleași condiții de administrare a suplimentelor de vitamina D se aplică în cazul mamelor care alăptează, dar și în timpul sarcinii. 

Dacă mama are un nivel mare de vitamina D (vara, când soarele strălucește puternic) și alăptează copilul, cu atât mai mare este cantitatea de vitamina D din laptele matern. În cultura noastră, acest lucru se întâmplă extrem de rar, de aceea este recomandată, ca precauție, administrarea unor suplimente. Laptele matern are o doză suficientă de vitamina D în cazul în care mama ia între 5000 și 6000 de UI de vitamina D zilnic. Totuși, acest lucru nu este recomandat, pentru că poate depăși doza considerată sigură (posibile efecte secundare nedorite). De obicei, cantitatea de vitamina D din laptele matern este scăzută. Pentru a preveni rahitismul și incidența cariilor inferioare, 400-500 IU de vitamina D sunt administrate oral începând cu a doua săptămână de viață.

În funcție de regiunea unde o persoană locuiește, sunt prescrise și 0,25 mg de fluorură (fluorura nu este recomandată în mod constant) – de obicei împreună cu vitamina D.

Fluorura 

În regiunile în care apa potabilă conține o cantitate prea mare de fluor, fluorura nu ar trebui recomandată ca supliment. La un nivel de fluorură de 0,3 mg/l, nu este nevoie să se suplimenteze. La valori de 0,7mg/l, nicio altă cantitate de fluor nu ar trebui consumată (trebuie să fim atenți și la sarea de masă care poate conține fluorură).

• În zone cu vulcani activi există o sarcină mai mare asupra mediului și, astfel, și asupra apei de băut. În Germania, conținutul de fluor este de obicei scăzut („mai mult de 90% din apa potabilă conține mai puțin de 0,3mg/l” – sursă: Biroul Federal de Evaluare a Riscului).
• Din moment ce bebelușii nu au nevoie să bea apă până ajung la a treia fază complementară de hrănire (luna a 7a) și își iau doza necesară din lapte, fluorizarea are sens în primele luni ale vieții (datele arată apoi o mai mică susceptibilitate la carii)

Aveți în vedere că suplimentarea cantității de fluor nu este văzută ca necesară și recomandată de anumite instituții.

O doză excesiv de mare de fluor pentru femeile însărcinate și pentru bebeluși pot împiedica dezvoltarea inteligenței copilului (este nevoie de mai multe date pentru a confirma în mod credibil o astfel de relație). Acest lucru a fost observat în țările în care apa potabilă a fost fluorizată, iar nivelul de fluor este mai greu de controlat decât în contextul prescrierii de tablete. Spre exemplu, Institutul de Medicină din SUA recomandă doar 10% din doza recomandată de suplimentare, dar apa potabilă este fluorizată în multe locuri din SUA. Apa potabilă nu este fluorizată în Germania. 

• Femeile însărcinate ar trebui să se informeze despre conținutul de fluor al apei pe care o beau și să o evite dacă aceasta conține mai mult de 0,3mg/l. Ar trebui evitată și sarea care conține fluor, dar se poate folosi sarea iodată dacă nu există alte surse de iod. Ar trebui evitată, de asemenea, pasta de dinți cu fluor. 

Deși, în doze mici, fluorul, în primii ani de viață, ajută la prevenirea dezvoltării cariilor dentare la copii (nu este semnificativ în cazul adulților), o expunere prea intensă la doze mari de fluor poate duce la deteriorarea smalțului dinților, cu apariția petelor maronii și galbene (în cazul unei supradozări mai mici, a dungilor sau petelor albe), dar și la riscul de accidentare a oaselor la maturitate. 

Notă: în cazul copiilor mai mari sau al adulților este general acceptat faptul că o cantitate mai mare de fluor preluată din apă sau din alimente nu reprezintă cea mai bună cale de protejare a dinților; numai pasta de dinți cu fluor și o periuță de dinți pot face asta (pasta de dinți cu o cantitate mai mică de fluor este indicată pentru copii, acestea existând pentru mai multe grupe de vârstă).

Fierul

Femeile însărcinate au nevoie de două ori mai mult fier decât înainte, dar compensarea necesarului suplimentar ar trebui să provină din alimentație, astfel micșorându-se șansele unei supradoze. 

Deficiența de fier mărește riscul de naștere prematură sau de greutate scăzută la naștere, dar un consum exagerat de fier poate produce, de asemenea, complicații. Din moment ce studiul datelor arată rezultate diferite, în Germania nu există o indicație generală în ceea ce privește suplimentarea fierului în perioada sarcinii. Recomand să verificați cu ajutorul analizelor valorile din sânge (fier și depozitarea acestuia – feritină, dar și a transferinei – proteina de transport a fierului), iar, daca este necesar, să urmați un tratament sub stricta îndrumare a medicului.

Recomandările internaționale ale Organizației Mondiale a Sănătății de a administra suplimente cu fier în timpul sarcinii provin din faptul că în numeroase țări în curs de dezvoltare, multe femei însărcinate suferă de anemie cu deficit de fier.

În Europa, studiile arată că 20% din femeile care sunt la vârsta la care pot avea un copil, au o potențială deficiență de fier (de 2-4 ori mai mult decât media)*.

* Stahl A, Heseker H. Physiology, functions, occurrence, reference values and care in Germany. Nutrition Review 2012; 6: 346-353

Cele mai bune surse de fier sunt carnea și peștele. Deși cerealele integrale, leguminoasele, nucile și semințele conțin și ele cantități importante, doar o mică parte poate fi absorbit din plante. Acest aspect poate fi îmbunătățit prin combinarea alimentelor vegetale cu alimente bogate în vitamina C (suc de cireșe acerola, pătrunjel, kiwi, ardei roșii, papaya, suc de roșii, etc). În cazul în care este nevoie, se poate acorda o atenție mai mare modului în care anumite alimente pot fi combinate. Combinarea alimentelor care conțin fier cu alimente care conțin inhibitori ai absorbției fierului, precum calciul și anumiți antinutrienți, pot reduce absorbția fierului.

Doar o mică parte a fierului conținut de plante (fier non-heme) este absorbit (în medie, doar 3-5%; în cazul unei deficiențe până la 10%). Mult mai mult fier este absorbit din carne și pește (aproximativ 23%; în cazul unei deficiențe până la 30%).

Nevoia de fier crește în timpul sarcinii pentru că placenta și uterul trebuie să primească o cantitate suplimentară de fier. Fetusul, de asemenea, își creează propriile depozite de fier.

Absorbția corectă a fierului împiedică țesutul să fie supraîncărcat cu fierul acumulat din alimentație. Alcoolicii și persoanele care suferă de hemocromatoză (boală genetică ce favorizează reținerea fierului în corp) sunt excluși; ei pot suferi mai repede de supradoză de fier. 

De asemenea, de câțiva ani se discută că dozele mari de fier – în special sub formă de carne roșie (heme fier) – pot mări riscul dezvoltării unor boli cronice precum boala arterială coronariană sau cancer.

Chiar dacă încă se mai fac studii în legătură cu acest subiect, absorbția excesivă de fier trebuie evitată. În particular, trebuie avut în vedere că alimentele care conțin fier sau alte suplimente alimentare sunt, la rândul lor, surse de fier, ceea ce înseamnă că unele grupe de populație consumă mai mult fier decât este necesar. 

În cazuri extreme – spre exemplu, la copiii – pot apărea simptome acute de intoxicație, precum voma, diaree, febră, tulburări de coagulare a sângelui, dar și probleme ale rinichilor sau ficatului. Conform ultimelor informații, nu se poate exclude apariția problemelor de inimă sau a cancerului din cauza admisiei unei cantități prea mari de fier și a stocării acestuia de către corp. 

Fierul administrat sub formă de suplimente alimentare ar trebui consumat numai după diagnosticarea cu deficiență sau după consultarea medicului.

Sursa: Institutul Federal de Evaluare a riscului Germania

Fierul în timpul copilăriei

Cantitatea insuficientă de fier pe care laptele matern îl conține este compensată de rezervele pe care corpul bebelușului le-a stocat înainte de naștere. Acestea se epuizează, de obicei, în primele 4-5 luni de viață, ceea ce va face ca din acel moment să fie necesară o cantitate mai mare de fier. 

Nutriționiștii nu recomandă o dietă strict vegană pentru bebeluși și copii mici. Acest tip de alimentație trebuie compensat cu suplimentele nutriționale potrivite*, de care, de asemenea, au nevoie și adulții vegani, dar riscul de subnutriție este mai mare în aceste importante faze ale creșterii, din moment ce copiii nu consumă o varietate de alimente precum adulții. Copiii pot suferi de supradoză mai degrabă din cauza dozelor suplimentare de fier. 

Cu o bună îndrumare, o compoziție nutrițională bună, cu analize periodice pentru a verifica nivelul anumitor nutrienți și cu suplimente care compensează lipsa altora, alimentația vegană este teoretic posibilă. Dacă unul dintre aceste elemente nu este corespunzător implementat, riscul de subnutriție crește și poate avea rezultate negative. Pot apărea și deficite durabile în dezvoltarea somatică și intelectuală.

Vitamina K – în primele zile după naștere

Laptele matern are o mică doză de vitamina K. Aceasta are un rol important în funcțiile de coagulare a sângelui. Ca măsură de siguranță, 3 mg de vitamina K sunt administrate oral  de trei ori în primele zile după naștere (prima dată – în prima zi; a doua unitate de vitamina K – între a treia și a zecea zi; a treia unitate – între a patra și a șasea săptămână de viață) – în cazul deficiențelor de absorbție, acestea vor fi administrate intravenos (0,1-0,2mg I.V.)