INTRODUCERE

Ciocolata şi produsele pe bază de cacao sunt obţinute printr-un proces lung şi complex la care sunt supuse boabele de cacao.

Astăzi, o nouă tendinţă pe piaţa alimentară arată o creştere constantă a consumului de produse pe bază de cacao deoarece sunt apreciate la nivel larg pentru valoarea lor hedonică şi multiplele beneficii în ceea ce priveşte sănătatea. Produsele pe bază de cacao au devenit, din ce în ce mai mult, obiectul cercetării ştiinţifice, în special datorită compoziţiei lor fitochimice interesante. Comunitatea ştiinţifică se întreabă dacă ciocolata şi alte produse pe bază de cacao pot fi considerate fructe superioare sau produse alimentare biofuncţionale.

Scopul acestui studiu este de a afectua un rezumat sistematic al studiilor privind cacaua şi componentele ciocolatei, precum şi efectele acestora asupra sănătăţii umane şi, în special, asupra reproducerii.

PROFILUL MACRONUTRIENŢILOR ŞI ACIZILOR GRAŞI DIN CACAO ŞI CIOCOLATĂ: CANTITATEA ŞI EFECTELE ACESTORA ASUPRA SĂNĂTĂŢII UMANE

Conform Directivei 2000/36 CE, ciocolata este definită drept un aliment obţinut din cacao şi zaharuri, conţinând minim 35% cacao uscată total, compusă din cel puţin 18% unt de cacao şi cel puţin 14% cacao uscată degresată. Pe lângă procentajele minime privind untul de cacao şi cacaua uscată total, sunt permise maximum 5% grăsimi echivalente untului de cacao (CBE) din greutatea produsului finit. Prin urmare, ciocolata este compusă, în mod sigur, din substanţă solidă din cacao şi unt de cacao; apoi, sunt adăugate, de obicei, şi alte ingrediente, cum ar fi zahărul, pentru a îndulci, şi lecitina, pentru a emulsifica. Cu toate acestea, ciocolata disponibilă acum la nivel comercial conţine, adesea, multe alte alimente, cum ar fi cereale, nuci uscate şi fructe.

Cele trei categorii principale de ciocolată, albă, cu lapte, şi neagră, au conţinuturi diferite de substanţă solidă din cacao, unt de cacao şi anumite componente din lapte.

Ciocolata neagră nu conţine substanţe solide din lapte, sau, cel puţin, nu ar trebui să conţină, dar acestea sunt prezente în ciocolata cu lapte şi ciocolata albă. Cea din urmă conţine doar partea grasă din cacao (untul de cacao) la care, printre alte ingrediente, se adaugă o cantitate mare de zahăr. În general, ciocolata cu lapte are o cantitate mai mică din partea fără grăsimi din cacao decât ciocolata neagră, care, totuşi, conţine proporţii variabile din partea fără grăsimi a boabei de cacao. Nutrienții din ciocolată depind, parţial, de procentul de substanţă fără grăsimi din cacao: cantitatea de carbohidraţi scade şi grăsimile cresc aproape liniar, odată cu creşterea procentului de conţinut de cacao. Drept rezultat, un procent mai mare de cacao înseamnă o cantitate mai mare de calorii. Însă, cu cât este mai mare conţinutul de cacao, cu atât sunt mai mari procentele de minerale şi polifenoli.

Ciocolata neagră, chiar şi cea cu un conţinut mai mare de cacao, nu menţine proporţiile macronutrienţilor din boabele de cacao. De fapt, componenta principală nu se referă la grăsimi, ca în cazul boabelor, ci carbohidraţii, urmaţi de grăsimile totale, iar acest lucru se datorează alegerii de a adăuga o proporţie mai mare de zahăr, care depăşește cantitatea de grăsimi.

Cantitatea de unt de cacao şi de minerale din ciocolată depinde şi de originea geografică a boabelor de cacao, şi în special de condiţiile de creştere. Chiar şi acizii graşi, care sunt organizaţi în principal în untul de cacao ca triacilgliceroli, au un tipar care este influenţat de originea geografică. Drept rezultat, se poate întâmpla ca anumite tipuri de ciocolată să aibă un profil al acizilor graşi mai sănătos decât altele. În mod normal, acizii graşi cei mai reprezentaţi sunt acidul stearic (C18:0), acidul oleic (C18:1) şi acidul palmitic (C16:0), care, împreună, constituie >90%.  Acizi graşi saturaţi (SFA), cu C18:0 şi C16:0 ca fracţii principale, sunt prezenţi în proporţiile cele mai mari.

Dintre acizii graşi nesaturaţi, conţinutul de acizi graşi mononesaturaţi (MUFA) este mai mare decât conţinutul de acizi graşi polinesaturaţi (PUFA): C18:1, care reprezintă aproximativ 30% dintre acizii graşi prezenţi în TAG, şi este, cantitativ, cel mai important acid gras nesaturat, urmat de acidul linoleic (C18:2). S-a descoperit prezenţa acizilor graşi trans în ciocolată, dar în cantităţi variabile, şi se pare că există în concentraţii mici.

Spre deosebire de majoritatea SFA (inclusiv C16:0), dovezile arată că C18:0 are efect neutru şi nu sporeşte nivelurile de colesterol total în sânge şi lipoproteină de densitate scăzută (LDL); nu influenţează în mod semnificativ coagularea sângelui, fibrinoliza, tendinţa trombotică şi bolile cardiovasculare, în comparaţie cu C18:1 şi C18:2. Însă rămân anumite îndoieli cu privire la efectele acidului stearic asupra trombozei, inflamaţiilor şi tensiunii arteriale.

De asemenea, din cauza conţinutului ridicat de grăsimi, ciocolata are o valoare calorică mare. Cu toate acestea, nu a fost dovedită vreo corelare sigură între consumul de ciocolată şi indexul masei corporale (BMI) şi, dimpotrivă, consumul de ciocolată pare să aibă un efect invers asupra BMI la bărbaţi şi femei.

ALTE COMPONENTE DIN CACAO ŞI CIOCOLATĂ: CANTITATEA ŞI EFECTELE ACESTORA ASUPRA SĂNĂTĂŢII UMANE

Flavonolii, un sub-grup de polifenoli dietetici prezenţi în numeroase fructe şi legume, pot fi asociaţi cu multe beneficii pentru sănătate, în special reducerea riscului de boli coronariene. Produsele din cacao şi ciocolată sunt bogate în flavonoizi, cel mai reprezentat grup de polifenoli, iar monomerii de flavanol, oligomerii de procianidină şi polimerii sunt cei mai numeroşi flavonoizi.

Chiar şi metilxantinele, care, în cacao, sunt, în principal, teobromina (3,7-dimetilxantină) şi cafeina (1,3,7-trimetil-xantină), depind de originea boabelor de cafea: proporţia teobromină/cafeină şi cantitatea de cafeină prezentă în ciocolată depind de zona geografică de creştere a plantei de cacao.

Cantitatea de metilxantine este, de asemenea, diferită în diferitele tipuri de ciocolată. De fapt, folosind informaţiile privind compoziţia alimentelor, oferite de bazele de date ale Ministerului Agriculturii din SUA (USDA), putem observa că media conţinutului de cafeină este de 45 mg la 100 g de ciocolată neagră (45−59% substanţă solidă din cacao), 86 mg la 100 g de ciocolată neagră (60−69%), şi 80 mg la 100 g de ciocolată  neagră (70−85%). Conţinutul mediu de teobromină este de 493, 632, şi, respectiv, 802 mg.

Flavonoizii şi metilxantinele sunt cele mai uşor de recunoscut componente active din cacao. Deşi preocupările privind biodisponibilitatea şi măsura în care fenolii sunt activi biologici nu au fost complet clarificate, flavoinoizilor din cacao le-au fost desemnate numeroase capacităţi. Mai multe studii care au analizat proprietăţile biologice ale acestor molecule au furnizat dovezi considerabile în favoarea rolului flavonoizilor în îmbunătăţirea funcţiilor vasculare, împiedicând disfuncţiile şi bolile endoteliale asociate, reducând indicii rezistenţei la insulină (probabil drept rezultat al scăderii secreţiei de insulină), creşterea sensibilităţii la insulină, contribuirea la reacţiile antiinflamatorii, inhibarea agregării şi activării trombocitelor, şi scăderea tensiunii arteriale.

Cu toate acestea, o meta-analiză a unor studii aleatorii nu confirmă efectul flavonoizilor asupra tensiunii arteriale sistolice, în timp ce o a doua meta-analiză a descoperit un efect mic, dar semnificativ, din punct de vedere statistic, în scăderea tensiunii arteriale sistolice şi diastolice, pe termen scurt. Numeroase studii clinice au arătat faptul că, în realitate, cacaua are capacitatea de a schimba fracţia de lipide, nu doar limitând oxidarea acesteia, ci şi modificând direct profilul de lipide al plasmei, sporind lipoproteina de densitate înaltă (HDL) şi reducând LDL, şi colesterolul total.

Efectul flavonoizilor asupra capacităţii umane totale antioxidante a plasmei, neurocogniţiei, dispoziţiei şi comportamentului rămâne controversat şi limitat. Unele studii au demonstrat că, de fapt, consumul de cacao este corelat cu o prevalenţă scăzută a hipertensiunii, aterosclerozei, dislipidemiei, diabetului şi bolilor cardiovasculare, precum şi mortalităţii şi morbidităţii datorate unor cauze comune. Protecţia ţesutului cardiovascular şi endotelial, ca o consecinţă a consumului de cafea, poate apărea prin acţiunea sinergetică a flavonoizilor, teobrominei şi magneziului. Flavonoizii din cacao par, de asemenea, să îmbunătăţească flora intestinală.

Chiar şi ciocolata neagră pare să schimbe în mod semnificativ metabolismul microbian din intestine.

Efectele metilxantinelor din cacao şi ciocolată au fost rezumate într-o revizuire recentă creată de Franco et al. Teobromina, cea mai răspândită metilxantină din cacao şi ciocolată, poate suprima tusea şi influenţa într-un mod pozitiv randamentul cognitiv şi dispoziţia, împreună cu cafeina. Într-un studiu menit să dovedească efectele teobrominei asupra tensiunii arteriale, nu a fost observată nicio schimbare, într-un ambulatoriu de 24, în tensiunea arterială sistolică centrală după 3 săptămâni de consum a unei doze naturale de teobromină din cacao (106 mg), în timp ce consumul de cacao îmbogăţit cu teobromină (979 mg) a avut drept rezultat, într-un ambulatoriu de 24 de ore, o creştere a tensiunii arteriale sistolice şi o scădere a tensiunii arteriale sistolice centrale. Conform rezultatelor unui studiu, efectul de creştere a colesterolului HDL prin consumul de cacao se datorează, în mare parte, conţinutului de teobromină.

Îmbunătăţirile funcţiilor psihologice induse de consumul de ciocolată cu conţinut ridicat de cacao se datorează, cel puţin parţial, combinaţiei de metilxantine, amine biogenice, anandamidă (N-arahidonoil-etanolamină), şi acţiunii N-aciletanolaminelor. Monoaminele principale prezente în cacao sunt fenilletilamina, tiramina şi triptamina. Tiramina şi feniletilamina au capacitatea de a acţiona asupra diverselor zone ale creierului, care sunt responsabile pentru controlul dispoziţiei şi starea de trezire.

Ele pot întârzia apariţia oboselii şi induce eliberarea de cateholamine (norepinefrină şi dopamină) la nivel sinaptic, ceea ce, prin urmare, produce o stimulare similară cu cea indusă de amfetamină, inclusiv atenuarea senzaţiei de foame. Feniletilamina, asistată de magneziu (care se găseşte în abundenţă în ciocolată) şi cantităţi mici de serotonină, acţionează asupra dispoziţiei.

Anandamida, o lipidă endogenă care face parte din clasa endocanabinoidelor, acţionează drept participant la receptarea canabinoidelor, imitând acţiunea centrală şi periferică a canabinoidelor, cum ar fi 9-tetrahidrocanabinolul (ingredientul activ din extractele de canabis). Deşi un studiu clinic dublu-orb interesant a recunoscut un rol marginal al tuturor substanţelor psihoactive, în afară de xantină, activitatea biologică a aminelor şi anandamidei poate contribui la sentimentul de recompensă derivat din acţiunea de a consuma ciocolată şi din euforia plăcută de după consumul acesteia.

Studiile efectuate asupra abuzului de stimulente sugerează o relaţie cauzală faţă de auto-terapia pentru controlul dispoziţiei care rezultă din consumul de cacao.

COMPONENTELE DIN CACAO ŞI CIOCOLATĂ: EFECTELE ASUPRA REPRODUCERII UMANE

Consumul de cacao afectează reproducerea, nu doar prin efectul său asupra apetitului sexual, ci şi prin posibila implicare în etiologia subfertilităţii. S-a dovedit faptul că polifenolii din cacao sunt antioxidanţi puternici, şi se cunoaşte faptul că stresul oxidativ (un dezechilibru între pro-oxidanţi şi antioxidanţi datorat descreşterii mecanismelor de apărare antioxidante sau creşterii speciilor de oxigen reactiv şi/sau nitrogen reactiv) are legătură cu anumite cauze ale infertilităţii bărbaţilor şi femeilor, cu bolile reproductive (inclusiv endometrioza, sindromul ovarelor polichistice, şi infertilitatea fără cauză cunoscută), şi complicaţiile din timpul sarcinii (şi anume, preeclampsia şi pierderile de sarcină).

Deşi s-au făcut încercări de a împedica tulburările reproductive prin suplimentarea antioxidanţilor, eficienţa acestei strategii nu a fost demonstrată. Din acest motiv, putem face doar speculaţii privind contribuţiile pozitive în ceea ce priveşte cacaua fitochimică în prevenirea problemelor reproductive, dar posibila corelaţie continuă să alimenteze explorarea prin studii clinice de înaltă calitate. În plus, componentele bioactive din cacao pot contribui la reducerea dificultăţilor reproductive, prin acţiuni exercitate direct asupra endoteliului vascular şi circulaţiei vasculare.

Privind efectele sale asupra capacităţii reproductive, trebuie să subliniem faptul că, până şi în doze mici, cacaua conţine cafeină, o moleculă despre care se ştie că trece uşor prin bariera placentară şi care este metabolizată uşor în timpul sarcinii.

Fetusul nu are suficiente enzime pentru a inactiva cafeina; astfel, metaboliţii săi se acumulează în creierul fetusului. Dacă este consumată în cantităţi mari, cafeina poate părea să aibă drept rezultat o fecundabilitate redusă, deşi alte studii ulterioare au demonstrat fie un efect mic, fie niciun  efect, sau chiar o fecundabilitate crescută.

Cafeina a fost, de asemenea, corelată pozitiv cu avortul spontan, malformaţiile congenitale, moartea fetusului, restricţia creşterii fetusului, naşterea înainte de termen, şi greutatea scăzută la naştere. Din nou, anumite studii au dat rezultate contradictorii, deşi s-a demonstrat că, în mod clar, cafeina descreşte greutatea fetusului şi creşte riscul de dezvoltare fetală „mic pentru vârsta gestaţională”. În orice caz, cafeina pare să compromită funcţionarea normală a sistemului reproductiv şi să sporească riscurile embrio-fetale.

În consecinţă, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a recomandat să fie adoptat un prag al consumului de cafeină (200 mg/zi în ţările nordice şi 300 mg/zi, echivalentul a 4.6 mg/kg de greutate corporală/zi pentru o persoană de 65 kg din Statele Unite). Contribuţia suplimentară a ciocolatei la consumul de cafeină trebuie să fie luată în considerare, mai ales atunci când dieta include şi alte băuturi bogate în cafeină.

COMPONETELE DIN CACAO ŞI CIOCOLATĂ: EFECTELE ACESTORA ASUPRA SARCINII UMANE

În timpul sarcinii, au loc atâtea schimbări hemo-dinamice şi metabolice, încât trebuie acordată o atenţie considerabilă nutriţiei materne şi fetale. Începând cu publicaţia lui Prochownich, de la începutul secolului XX, despre relaţia dietei cu sarcina, atenţia pentru nutriţia maternă-fetală a crescut, în scopul îmbunătăţirii obiectivului final al sănătăţii fetale la nivel global. În timpul gestaţiei, metabolismul biomolecular şi activitatea de oxireducere celulară trec prin schimbări care mută balanţa în favoarea agenţilor oxidanţi şi pro-oxidanţi, prin urmare reducând capacitatea antioxidantă totală a plasmei în gestaţia avansată.

Dezechilibrul oxidare-reducere conduce la tulburările patologice asociate stresului oxidativ, care privesc atât mama, cât şi fetusul, şi, astfel, susceptibilitatea celulelor embrionice şi sincitiotrofoblastice faţă de deteriorarea oxidativă. Modificarea stării de oxidoreducere este o constantă al gestaţiei, dar nivelul acesteia este mult mai mare în cazurile care conduc la avort spontan şi în sarcinile cu condiţii pentru preeclampsie sau doar cu hipertensiune. Dezechilibrul oxidativ în sarcină şi nevoia de consum caloric suplimentar de la a zecea până la a treisprezecea săptămână de gestaţie reprezintă motive valide pentru a alege alimente cu proprietăţi antioxidante.

Disponibilitatea alimentelor cu aceste caracteristici şi includerea lor în dieta femeilor însărcinate sunt considerate acum strategii noi şi conduc la alegeri alimentare meticuloase, care îmbină un consum energetic modest (între 100 şi 400 kcal, ca funcţie a indexului masei corporale de dinainte de sarcină) cu un conţinut ridicat de profile nutriţionale ale moleculelor antioxidante. Dovezile ştiinţifice disponibile arată faptul că ciocolata cu un conţinut înalt de cacao, consumată zilnic în cantităţi modeste (30 g/zi timp de 24 de săptămâni), se poate integra bine în această strategie nutriţională, fără a atrage consecinţe negative în ceea ce priveşte greutatea în diverse trimestre.

În orice caz, este recomandat să nu exagerăm atunci când consumăm produse din cacao şi ciocolată, deoarece majoritatea dintre acestea sunt alimente bogate în calorii. Drept rezultat, ar trebui să fie consumate cu moderaţie, mai ales în timpul sarcinii, iar cantitatea de ciocolată care va fi consumată trebuie să fie calculată în baza caloriilor specifice ale ciocolatei alese, a aportului caloric derivat din alte alimente, a nivelului de activitate fizică, şi a BMI matern.

Suplimentarea ciocolatei în timpul sarcinii, de la începutul primului trimestru până la termen, pare să reducă tensiunea arterială sistolică şi diastolică în timpul săptămânilor de gestaţie. Un al doilea studiu, un studiu-pilot aleatoriu controlat, nu a descoperit nicio asociere între consumul de ciocolată (20 g/zi timp de 12 săptămâni) şi nivelurile tensiunii arteriale sau chiar între consumul de ciocolată şi dilatarea mediată de flux.

Credem că rezultatele contradictorii privind tensiunea arterială se datorează, parţial, intervenţiei controlului: în primul studiu, femeile din grupul de control nu au avut voie să consume ciocolată, în timp ce în al doilea studiu, femeile din grupul de control au consumat ciocolată la fel ca grupul experimental, dar aceasta avea o cantitate mai mică de flavonoli (400 mg de flavonoli totali vs <60 mg).

Poate că absenţa diferenţelor se datorează efectelor similare ale celor două tipuri de ciocolată, care aveau aceiaşi nutrienţi şi aceleaşi componente bioactive, în afară de flavonoli. Putem presupune că efectele observate ale ciocolatei nu se datorează exclusiv şi direct conţinutului de polifenoli, dar putem presupune şi existenţa interacţiunilor sinergetice între componentele bioactive. În acest fel, cantitatea de polifenoli nu ar fi foarte importantă.

Considerăm că motivul principal pentru rezultatele contradictorii privind tensiunea arterială în cazul celor două studii este faptul că protocoalele constau în intervenţii cu o durată foarte diferită: una de aproximativ 27 de săptămâni (de la sfârşitul primului trimestru până la termen) şi una de 12 săptămâni (de la a douăsprezecea săptămână de gestaţie).

Sperăm să fie efectuate şi alte studii asupra acestui subiect, pentru a înţelege efectele reale ale consumului de ciocolată asupra tensiunii arteriale a mamei în timpul sarcinii. Noi propunem ca, în studiile viitoare, să fie folosită o ciocolată placebo, fără componente bioactive.

S-a sugerat că aportul de ciocolată în timpul sarcinii ar putea reprezenta o strategie rezonabilă pentru a preveni preeclampsia. Având în vedere caracteristicile şi factorii de risc ai acesteia, inclusiv hipertensiunea maternă, bolile placentare, disfuncţia endotelială, stresul oxidativ şi absenţa oxidului nitric, ne putem gândi la posibilitatea de a preveni preeclampsia prin sporirea disponibilităţii oxidului nitric (NO) datorită activităţii antioxidante şi a inducerii vasodilataţiei dependente de NO prin cacao.

În această privinţă, două studii recente, un studiu de grup şi un studiu caz de control, au detectat contribuţia consumului de ciocolată în reducerea riscului de preeclampsie şi hipertensiune gestaţională. În orice caz, un studiu caz de control efectuat asupra a 2769 femei nu a descoperit nicio asociere între consumul de ciocolată şi incidenţa redusă a preeclampsiei.

Probabil că revizuirea sistematică planificată deja va oferi mai multe răspunsuri detaliate cu privire la posibilele legături dintre consumul de ciocolată şi riscul de preeclampsie.

Deşi nu au fost confirmate clar toate potenţialele beneficii pentru sănătate ale consumului de cacao în cazul femeilor însărcinate, aportul de ciocolată în timpul sarcinii s-a dovedit a fi pozitiv în unele cazuri şi inofensiv în altele. În general, există o preferinţă naturală a femeilor pentru ciocolată, care devine extrem de evidentă în timpul sarcinii, cu o tendinţă ascendentă care urmează progresul gestaţiei.

Ciocolata în dieta echilibrată a unei femei însărcinate poate aduce o bunăstare psihologică atât femeii însărcinate (de obicei, în timpul labilităţii emoţionale ridicate) cât şi viitorului copil. Stresul prenatal al mamei prezicea în mod semnificativ reacţiile la frică ale copilului, dar în această relaţie, consumul de ciocolată din partea mamei, în timpul sarcinii, pare să aibă rol de modulator. De fapt, consumul de ciocolată în timpul sarcinii pare să reducă efectul negativ al stresului prenatal matern asupra temperamentului copilului.

În plus, consumul zilnic de ciocolată în timpul sarcinii pare să determine la copiii de 6 luni o reactivitate şi activitate pozitivă mai mare.

CONCLUZII

Dovezile arată faptul că ciocolata poate produce efecte benefice pentru sănătatea umană. Însă unele dintre activităţile aduse de cacao asupra oamenilor ar trebui să fie analizate din nou. Astăzi, este posibil să tragem concluzia că un consum moderat de ciocolată este bun pentru sănătatea umană. Ciocolata poate fi folosită, de asemenea, în dieta femeilor gravide, deoarece nu au fost descoperite efecte negative asupra sănătăţii materne sau fetale.

Dimpotrivă, au fost observate efecte favorabile pentru mamă, fetus, şi viitorul copil. Următoarele studii vor arăta dacă produsele pe bază de cacao au efecte preventive şi asupra anumitor complicaţii din timpul sarcinii.

În plus, deoarece ciocolata are multe componente bioactive, sperăm că, în viitorul apropiat, produsele din cacao vor raporta, de asemenea, tipul şi cantitatea de substanţe bioactive. În acest fel, fiecare persoană poate alege în mod conştient ceea ce doreşte să cumpere şi să consume; în plus, femeile însărcinate şi-ar putea controla nivelul de consum de cafeină.