Din grijă pentru dumneavoastră, MediHelp Internațional facilitează accesul la informații importante pentru menținerea unei stări de sănătate cât mai bune, oferite de către prof. Irinel Popescu, lider în domeniul chirurgiei oncologice.
Bolile inflamatorii intestinale (BII) cuprind un grup de afecțiuni cu evoluție cronică, caracterizate prin afectare imunologică și inflamatorie recurentă a tractului digestiv. Cele mai comune boli care pot fi incluse în această categorie sunt colita ulcerativă și boala Crohn, ce afectează în special populația tânără, activă socio-profesional. BII au impact asupra vieții personale a pacienților; se răsfrâng atât asupra vieții lor profesionale și a capacității de a munci, cât și asupra relațiilor sociale, ducând la invalidități cronice și la costuri mari ale sistemelor de sănătate.
BII pot apărea în orice moment de-a lungul vieții, cele mai multe cazuri debutează la persoane tinere, cu vârste cuprinse între 15 și 30 de ani. Prevalența și incidența acestora sunt în creștere la nivel mondial, în special în țările occidentale, fiind în strânsă legătură cu progresele socio-economice. În prezent, peste 3 milioane de persoane din Europa suferă de boli inflamatorii intestinale, iar în România sunt aproximativ 10.000 de pacienți diagnosticați cu boala Crohn sau colita ulcerativă, dintre care peste 3.000 sunt înregistrați în Registrele Naționale.
Deocamdată, cauza BII nu este cunoscută, dar se știe faptul că atât predispoziția genetică, sistemul imunitar, cât și factorii de mediu, dieta sau stresul au un rol important în dezvoltarea acestei boli.
BII se caracterizează prin diaree cronică, scaune cu sânge, mucus și puroi (între 3-4 și peste 20/zi), apărute atât ziua cât și noaptea, dureri abdominale, febră, pierdere a apetitului, scădere în greutate. Orice persoană care dezvoltă aceste simptome o perioadă mai lungă de 4 săptămâni trebuie să se prezinte de urgență la medic.
BOALA CROHN (BC) poate afecta orice segment digestiv de la esofag până la anus, dar în special porțiunea distală a intestinului subțire (ileita terminală) și colonul. Pacienții pot prezenta simptome sistemice (anorexie, febră, scădere ponderală, astenie), digestive (dureri abdominale, diaree cronică cu/fără mucus sau sânge, cu o durată de peste 4 săptămâni), perianale (abcese, fistule, fisuri), extradigestive: articulare, cutanate, oculare. Principalii factori de risc: fumat, antecedente în familie de BII, apendicectomie, gastroenterite infecțioase recente (sub un an), consum de antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
Diagnosticul constă în evaluarea atentă a medicului cu experiență în chirurgia colorectală sau gastroenterologului cu precizarea istoricului afecțiunii și a antecedentelor personale ale pacientului, dieta, medicație, particularități ale tranzitului intestinal. Acestea vor fi urmate de: examenul digital rectal (examen în care medicul va introduce în anusul pacientului cu grijă, degetul îmbrăcat în mănușă și lubrefiat pentru a evalua eventualele leziuni anale sau rectale atipice, tonusul sfincterian, etc), analize sangvine (pentru a evalua o eventuală infecție) și analiza materiilor fecale (pentru a evalua eventuale pierderi de sânge, eventuala inflamație sau infecție). Se va continua cu colonoscopie – examinarea colonului cu un telescop flexibil și prelevarea unei biopsii (o mică porțiune din peretele colonic) pentru a preciza cu acuratețe diagnosticul și a exclude un eventual cancer de colon, RMN abdominal.
Tratamentul în BC solicită echipa multidisciplinară formată din gastroenterolog, radiolog, anatomopatolog, chirurg, nutriționist, reumatolog, psiholog, dermatolog, oftalmolog.
Tratamentul medical cuprinde alimentația, măsurile igieno-dietetice și tratamentul medicamentos ( steroizii, azatioprina, agenții anti TNF alfa).
În ceea ce privește tratamentul chirurgical, este de preferat rezecția segmentară, limitată la regiunile afectate, fiind de preferat chirurgia minim invazivă. Chirurgia vizează rezolvarea unor complicații cum sunt: ocluzia intestinală, fistulele, abcesele abdominale sau sângerările sau se efectuează cu scopul de a îndepărta o porțiune afectată de intestin și în felul acesta, de a ameliora simptomatologia severă care nu răspunde la tratamentul medicamentos. Trebuie înțeles faptul că, îndepărtarea zonei de intestin afectate ameliorează simptomatologia, dar nu vindecă pacientul, boala de regulă recidivand în zonele de intestin apropiate de cea excizată.
Uneori este necesară terminarea intervențiilor chirurgicale prin efectuarea unei deschideri artificiale (stoma) a intestinului subțire (ileostoma) sau gros (colostoma) la nivelul peretelui abdominal. Frecvent, este o condiție temporară, deși în anumite situații stoma poate fi o soluție definitivă. Dacă este nevoie de efectuarea unei stome, acest lucru va fi prezentat în amănunt de chirurgul care va efectua intervenția chirurgicală, iar echipa de asistente care se ocupă de îngrijirea stomelor va oferi pacientului tot suportul.
RECTOCOLITA ULCEROHEMORAGICA (RCUH) este caracterizată printr-o inflamație non-granulomatoasă la nivelul colonului, ce începe de la nivelul rectului și se extinde în mod variabil către proximal, afectând într-o manieră continuă și concentrică segmentele interesate. În mod caracteristic apar: diaree cu sânge și/sau mucus, rectoragii, tenesme sau imperiozitate la defecație, dureri colicative în fosa iliaca stângă, ce preced defecația. Manifestările generale precum scăderea ponderală, febra/frisoanele, anorexia sau sindromul algic abdominal sugerează un puseu sever de boală.
Principalii factori de risc: mediul urban, nivelul înalt al normelor igienice, dieta săracă în fibre alimentare, cu conținut exagerat de hidrocarburi rafinate, grăsimi de origine animală, margarină, fulgi de porumb, fast food, consum de antiinflamatoare nonsteroidiene. Fumatul și apendicectomia reprezintă un factor de protecţie în RCUH.
În cazuri de evoluție severă a RCUH pot apărea complicațiile bolii: o hemoragie digestivă inferioară - sângerări rectale masive, care necesită spitalizare de urgență; o perforație – ruptură de colon; megacolon toxic - una dintre complicațiile cu pericol major pentru viaţă, se caracterizează prin dilatarea rapida a colonului, care devine afuncțional și cauzează toxicoză gravă. Această situație impune necesitatea intervențiilor medicale urgente, terapie intensivă și, în caz de ineficiență, se recurge la intervenție chirurgicală; cancerul colorectal ( 3-5% din cazuri).
Pentru diagnosticul bolii este de obicei utilizată colonoscopia cu biopsie. Alte teste care pot fi folosite pentru confirmarea diagnosticului sunt: analize sangvine și analiza materiilor fecale.
Nu există tratament curativ pentru RCUH. Scopul tratamentului este controlul puseelor acute de activitate, prevenirea puseelor și complicațiilor, obținerea și menținerea remisiunii clinice și endoscopice și ideal, histologice.
Tratamentul RCUH include măsuri generale, dietetice și administrarea medicamentelor, tratament chirurgical.
Anumite tipuri de alimente pot agrava simptomele de diaree și balonări, în special în perioadele de boală activă. Sugestii de dietă:
Medicamentele care pot fi utilizate: sulfasalazina, mesalazina, corticosteroizi, imunomodulatoare.
În colita acută severă refractară la tratamentul medicamentos sau complicații grave, precum perforații, sângerări masive sau megacolon toxic, se recomandă colectomie totală cu ileostomă temporară. În funcție de evoluția clinică și de statusul nutrițional, se va efectua anastomoza ileo-rectală joasă sau ileo-anală cu pouch ileal sau se va menține ileostoma definitivă.
La distanță de intervenția chirurgicală, pacienții operați au, de regulă, un status nutrițional bun.
În România există Centrul Dedicat Pacienților cu Boli Inflamatorii Intestinale (CDPBII) care reprezintă o organizație non-guvernamentală, cu caracter medical și social, care își propune să contribuie la îmbunătățirea standardelor de tratament pentru pacienții cu boli inflamatorii intestinale (BII) la care se pot adresa. Centrul a fost înființat oficial în anul 2017, la inițiativa Institutului Clinic Fundeni din București. (http://bii.icfundeni.ro/).
Profesorul Irinel Popescu este un cunoscut chirurg și membru al Academiei Române de Științe. Este unul dintre liderii din domeniul chirurgiei oncologice și al procedurilor medicale care au legătură cu ficatul. În ultimii 30 de ani, profesorul Popescu a fost pionier și susținător al transplanturilor de ficat în România și fondatorul unei școli românești de transplant de ficat.
Profesorul Popescu se implică în campaniile de conștientizare a importanței donării de organe, cu toate că România se bucură doar de mici progrese. Este membru al multor asociații medicale naționale și internaționale și un respectabil scriitor și orator la cele mai importante conferințe medicale și chirurgicale.
Profesorul Popescu ocupă funcțiile de Președinte al Academiei Române de Științe Medicale și de Membru Corespondent al Academiei Române.